Ce este OPEC?

Prescurtarea OPEC vine de la Organisation of the Petroleum Exporting Countries, care se traduce prin Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. OPEC este un organism permanent și interguvernamental care a fost înființat în anul 1960. Momentul constituirii sale este Conferința de la Bagdad. Cei cinci membri fondatori ai acestei organizații sunt Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită și Venezuela. Ulterior, celor cinci țări li s-au adăugat alte nouă: Qatar (în 1961), Indonezia (1962); Libia (1962); Emiratele Arabe Unite (1967); Algeria (1969); Nigeria (1971); Ecuador (1973) – țară care a decis să nu facă parte din OPEC în perioada decembrie 1992-octombrie 2007 –, Angola (2007) și Gabon (din 1975 până în anul 1994). Odată cu revenirea Ecuadorului, OPEC numără 13 membri. Între principalele obiective ale activității OPEC se regăsesc coordonarea politicilor petroliere ale țărilor membre, astfel încât producătorii de petrol să beneficieze de prețuri stabile și eficientizarea furnizării de petrol către țările consumatoare. Până în anul 2005, organizația a stabilit o marjă a prețului la barilul de petrol, dar și un set clar de acțiuni în eventualitatea în care prețul ar fi scăzut sub cota minimă sau ar fi crescut peste cea maximă. În anul 2005, organismul a abandonat această politică, renunțând la stabilirea unor prețuri fixe.

Concluziile summitului OPEC de la Jeddah

La mijlocul lunii iunie 2008 s-a desfășurat un nou summit OPEC , găzduit de orașul saudit Jeddah. La reuniune au participat țările producătoare de petrol, principalele țări consumatoare, dar și marile grupuri internaționale, producătoare și cumpărătoare de petrol. Cel mai important subiect de discuție de pe ordinea de zi a fost problema prețului barilului de petrol pe piața internațională. Acesta a doborât cote istorice în ultima vreme, previziunile membrilor OPEC nefiind îmbucurătoare. Având în față perspectiva unui preț posibil de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului, țări precum SUA sau Germania au încercat să determine o creștere a nivelului de producție al țițeiului. Această măsură este văzută, de altfel, drept principala modalitate de a stabiliza prețul țițeiului la nivel mondial. Propunerea a avut susținători și opozanți deopotrivă. Arabia Saudită a declarat că a mărit producția de țiței până la 200.000 de barili pe zi, în timp ce președintele OPEC s-a declarat împotriva unei astfel de acțiuni.

Ce menține prețul petrolului ridicat?

Pe de-o parte, cei mai mari producători de petrol spun că extrag o cantitate suficientă de țiței, astfel încât nu se simte nevoia unei măriri a capacității de producție petrolieră. Pe de altă parte, cei mai mari consumatori spun că, pentru a limita ritmul de creștere al prețului petrolului, e nevoie de mărirea cantității de țiței extras. Există și alți factori însă ce fac ca prețul barilului de petrol să bată record după record. Unul dintre motive este devalorizarea dolarului în raport cu alte monede de circulație internațională. Deprecierea valutei americane este strâns legată de explozia prețului, dat fiind faptul că tranzacțiile cu petrol se efectuează în dolari. O altă cauză ce stă la baza situației actuale este creșterea tot mai mare a cererii de petrol față de ani trecuți, coroborată cu imposibilitatea de a menține raportul dintre cerere și ofertă la un nivel echilibrat. Totodată, cele mai mari rezerve de țiței se regăsesc în regiuni instabile din punct de vedere politic, furnizarea de petrol stând tot timpul sub semnul întrebării.

Cote istorice ale barilului de petrol

Jumătatea anului 2008 a însemnat depășirea unui nou record istoric în ceea ce privește cotațiile barilului de petrol la bursele din New York și Londra. Ca și cum atingerea pragului symbolic de 140 de dolari per baril nu era de ajuns, prețurile continuat să crească, ajungând până la valori de peste 143 de dolari. Prin comparație, prețul barilului de petrol se situa undeva în jurul valorii de 50 de dolari la jumătatea lui 2005. Principala cauză ce a condus la existența unor astfel de cotații este deprecierea dolarului American Valuta SUA a ajuns în această perioadă foarte aproape de cea mai scăzută valoare din istorie, de la introducerea monedei euro încoace, raportul dintre cele două monede fiind de 1 dolar și 58 de cenți per euro. Predicțiile nu aruncă o lumină îmbucurătoare asupra evoluției prețului petrolului. Mersul împiedicat al economiei americane, dar și cererea tot mai mare de petrol din partea țărilor consumatoare par să mențină acest trend crescător. În acest timp, analiștii anunță prețuri chiar și de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului curent.