Exportatorul rusesc de gaz natural Gazprom a declarat joi ca datoria restanta a Ucrainei pentru aprovizionarea cu gaze a ajuns la 5,3 miliarde de dolari la 1 august.
„Gazprom cere companiei energetice nationale a Ucrainei Naftogaz sa isi respecte obligatiile privind plata arieratelor pentru gazul livrat si asigurarea tranzitului de gaz pe teritoriul Ucrainei”, a declarat purtatorul de cuvant al Gazprom, Sergei Kupriyanov.
Purtatorul de cuvant al Gazprom a precizat ca gigantul energetic rus a dplatit in luna iulie 10,54 milioane de dolari companiei energetice de stat Naftogaz pentru a continua tranzitul cu gaze. Compania ucraineana a spus ca va returna aceasta suma, platita de Gazprom „din greseala”.
Presedintele rus Vladimir Putin si omologul ucrainean Petro Porosenko se vor intalni pe 26 laugust la Minsk, capitala Belarusului, unde vor fi prezenti si liderii europeni, pentru a discuta despre criza din Ucraina.
La temelia proiectului Ecogen se află capital 100% autohton. Toţi cei cinci membri fondatori sunt entităţi juridice româneşti. Antreprenorul general Romelectro deţine un sfert din capitalul social, prin aport în numerar. Romelectro controlează şi Institutul de Studii şi Proiectări Energetice, care are tot un sfert din pachetul de acţiuni Ecogen, prin aport în numerar. O cotă de 23,48%, contribuţie bănească la capitalul social îi revine grupului Eximprod. Consiliul Local al Municipiului Buzău deţine, prin aport în numerar, 5,1% din acţionariat. In fine, Regia Autonomă Municipală Buzău vine în afacere cu terenuri şi mijloace fixe, ca aport în natură, ce însumează 21,42% din pachetul de acţiuni Ecogen.
In prima zi a acestui an livrările de gaze ruseşti către Ucraina şi Europa au fost sistate. După câteva zile, o bună parte din Europa a văzut cum presiunea la gaze a scăzut considerabil, iar în unele ţări precum Bulgaria, Macedonia ori regiunea Baltică aceasta s-a apropiat chiar de 0. Rusia, prin vocea premierului, Vladimir Puţin, şi cea a preşedintelui, Dimitri Medvedev, i-a cerut Ucrainei să plătească o datorie de circa două miliarde de dolari în contul gazelor livrate în 2008 şi să accepte preţuri mult mai mari pentru 2009. In plus, ruşii au acuzat guvernul de la Kiev că permite furturile din conductele care transportă gazul pentru Europa. Directorul Gazprom, Alexei Miller, s-a adresat ucrainenilor cu un sec „plătiţi sau vă oprim gazul” şi, pentru că nu a primit un răspuns favorabil, chiar a închis robinetul.
Ca răspuns, partea ucraineană a blocat livrările de gaze către Europa, solicitând mărirea tarifului de tranzit cu 70%, propunere de care managerul Gazprom nici nu a vrut să audă. Ca urmare, timp de aproape două săptămâni, cea mai mare parte a gazului rusesc pentru Europa nu a mai ajuns la clienţi. Panica a cuprins cancelariile europene, care s-au văzut confruntate cu o posibilă criză socială de proporţii majore, mai ales că pe teritoriul UE sunt anumite state care depind aproape în totalitate de gazele Rusiei (Bulgaria şi Macedonia). De la Bruxelles s-au transmis mesaje împăciuitoare pentru ambele părţi (care au semănat a rugăminţi) pentru ca gazul să înceapă din nou să circule. „Criza ruso-ucraineană a dovedit mai clar ca niciodată că repararea fisurilor din infrastructura noastră energetică nu este decât spre beneficiul strategic al întregii Europe”, a declarat în faţa parlamentarilor europeni preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso. Acesta a adăugat că „s-a mers prea departe” cu acest conflict. Sub arbitrajul Comisiei Europene s-a realizat, până la urmă, un compromis: Ucraina va cumpăra gazul rusesc „la un preţ bazat pe formula europeană”, dar cu o reducere de 20% pentru anul 2009, cu condiţia ca taxele de tranzit să rămână la nivelul anului 2008.
Presa rusă şi cea ucraineană au afirmat că acest preţ s-ar situa undeva între 300 şi 400 de dolari pe mia de metri cubi.
Intre guvernele de la Kiev şi de la Moscova s-a bătut palma, gazele au început să circule prin conductă şi lucrurile s-au liniştit. Cel puţin până la anul.
Cea mai recentă criză a gazului a stârnit aceleaşi discuţii potrivit cărora Europa trebuie să găsească o alternativă la resursele ruseşti şi că ţările membre trebuie să găsească soluţii pentru interconectarea reţelelor de transport. In practică totuşi, lucrurile au rămas aşa cum se ştiau, în sensul că celebrul proiect Nabucco destinat să aducă gazele caspice spre Europa ocolind Rusia a rămas tot pe hârtie, noi capacităţi de stocare a gazelor nu au început să fie construite, iar importurile de gaze naturale lichefiate dinspre regiunea nord-africană sunt încă la niveluri reduse. Totuşi, un semnal pozitivii reprezintă decizia Comisiei Europene de a finanţa cu 250 de milioane de euro construcţia Nabucco. Fără eforturi conjugate solide ale tuturor ţărilor implica te în proiect, aceasta rămâne doar o picătură într-un pahar cu apă. Ca urmare, aşa cum susţine Reuters într-o analiză, politica şi costurile fac improbabilă posibilitatea ca Uniunea Europeană să se aprovizioneze cu energie şi de altundeva decât din Rusia timp de ani întregi, în pofida oricărei crize a gazelor care încetineşte fabricile din sud-estul Europei şi lasă mii de case fără căldură.
Incă feriţi de spectrul închiderii robinetului
Din acest punct de vedere, România are o situaţie oarecum privilegiată. Cu resurse interne de gaze care acoperă în proporţie de 65% necesarul intern de consum a fost în mică măsură afectată de criza gazului. Comandamentul de Gaze s-a pus în mişcare, aplicând soluţiile pentru situaţiile de urgenţă ce implică asigura în primul rând, a aprovizionării populaţiei. CET-urile locale au trecut pe soluţii alternative, cum ar fi păcura şi cărbunele, anumitor fabrici – Mechel, Holcim Câmulung ori TNK – li s-au suplimentat cantităţile de gaze livrate prin ordin ministerial şi situaţia a fost salvată. Totuşi, pe termen mediu şi lung, România va deveni din ce în ce mai dependentă de gazul rusesc în urma depletării actualelor resurse. Conform unui calcul bazat pe consumul anual raportat la rezervele estimate, acest termen este de 15 ani. In aceste condiţii, frica unor ţări ca Macedonia, Bulgaria, Ucraina ori Croaţia cu care aşteaptă fiecare iarnă ni s-ar putea transmite şi nouă. In condiţiile în care proiectul Nabucco, din care facem şi noi parte, este doar un dosar într-un dulap, soluţia pentru România este doar folosirea unor tehnologii avansate pentru forajul la mare adâncime, mărirea capacităţilor existente de stocare a gazelor şi începerea exploatării submarine de lângă Insula Şerpilor. Fără a uita însă o relaţie diplomatică mai nuanţată cu puternicul stat de la Răsărit. De altfel, chiar preşedintele Traian Băsescu este de părere că nu ne putem permite, nici România ca ţară şi nici UE, o relaţie deficitară cu Moscova.
Federaţia Rusa reprezintă un partener „inevitabil” al Uniunii Europene, fiind necesare „resurse de diplomaţie şi uneori chiar de răbdare pentru ca parteneriatul cu Federaţia Rusă să devină realitate”, apreciază acesta.
Tehnologia există de peste 250 de ani, iar utilizarea chillereior cu absorbţie a cunoscut şi perioade de glorie, dar şi de uitare. Avansul tehnologiei a făcut însă ca, în perioada contemporană, să revină în atenţie datorită avantajelor de netăgăduit: asigurarea în totalitate a răcirii, încălzirii şi preparării apei calde pentru o clădire de birouri, automatizarea super avansată şi economii semnificative.
Bazele principiului absorbţiei au fost puse încă din 1755, când William Cohlen a obţinut o cantitate mică de gheaţă prin evaporarea apei, utilizând un clopot de sticlă vidat. 22 de ani mai târziu, Gerald Nehren foloseşte ca mediu de lucru soluţia binară apă-acid sulfuric. Acidul sulfuric creştea viteza de evaporare a apei datorită proprietăţilor sale higroscopice, locul vaporilor absorbiţi fiind luat de vaporii nou formaţi. In 1824, Michael Faraday a fost cel care a demonstrat efectul frigorific al unui ciclu cu absorbţie prin utilizarea amoniacului ca agent frigorific şi a clorurii de argint ca mediu absorbant. De atunci au fost propuse numeroase sisteme cu absorbţie utilizând diverse combinaţii agent frigorific – mediu absorbant. Echipamentele care funcţionează pe baza absorbţiei cunosc un apogeu în anii ’50-’70, când cele trei mari firme în domeniu (CARRIER, TRANE şi YORK) extindeau piaţa cu produse destinate climatizării. Ulterior, piaţa americană a înregistrat un recul, însoţit însă de o expansiune simultană în Japonia, ca urmare a exportului de tehnologie americană.
S-a ajuns, astfel, ca în deceniul al nouălea jumătate din clădirile mari din Japonia şi o cincime din cele americane să fie răcite şi încălzite prin intermediul chillereior cu absorbţie.
Tehnologia şi gama produselor fabricate
Gama produsă de cei mai importanţi fabricanţi cuprinde două clase de produse, a căror funcţionare se bazează pe fenomenul absorbţiei în soluţia de bromură de litiu (mediul absorbant) a vaporilor de apă (agentul frigorific):
» tipul DFA (direct fired absorption) – modele de maşini cu absorbţie cu ardere directă de combustibili gazoşi sau lichizi, utilizate simultan sau succesiv pentru climatizare, încălzire şi apă caldă menajeră, având în general puteri frigo-termice de peste 150-200 kW, mergând până la circa 20 MW;
» tipul IFA(indirect fired absorption) – modele de maşini cu absorbţie cu ardere indirectă, utilizate doar pentru climatizare, având puteri de la circa 200 până la peste 20 MW şi utilizând ca sursa generatoare aburul, apa caldă sau fierbinte, gazele de ardere, energia solară sau geotermală.
Avantaje
» Produsele pot îmbina într-un singur echipament toate cele trei funcţii de bază asociate sistemelor HVAC din clădiri: încălzire, răcire şi preparare apă caldă de consum. Rezultă economii financiare importante privind investiţiile (lipsa cazanelor, a transformatorului şi infrastructurii electrice) şi cheltuieli de proiectare, de management, de exploatare sau de întreţinere.
» în cazul produselor cu ardere directă de gaze naturale, costul energiei utilizate scade substanţial, ţinând cont că în România 1 MWh termic este de circa două ori mai ieftin decât 1 MWh electric. Consumul de energie electrică este foarte mic, practic neglijabil comparativ cu consumul electric al unui răcitor cu compresoare.
• Agregatele cu absorbţie în soluţie apoasă de LiBr pot utiliza aproape orice tip de energie termică, fie că provine de la soare, de la biomasă, combustibili fosili, gaze de ardere reziduale (> 230° C), abur rezidual (> 0,6 MPa), apă caldă (> 75° C) sau apă fierbinte (160° C).
» Maşinile cu absorbţie fac parte din generaţia de echipamente ecologice moderne utilizate în era digitală. Ele folosesc apa ca agent caloportor, fluid natural fără nicio influenţă negativă asupra mediului înconjurător (GEWI = 0).
• Agregatele cu absorbţie sunt deseori însoţite de o ofertă integrată de servicii, incluzând proiectare, instalare, PIF, service în garanţie şi postgaranţie, inclusiv o monitorizare în timp real (prin linie telefonică IDD sau linie internet).
» Maşinile cu absorbţie se pot amplasa atât în spaţii închise, cât şi în exteriorul clădirilor, zgomotul produs în timpul funcţionării fiind inferior celui caracteristic chillerelor cu compresie mecanică şi consum de energie electrică.
» Chillerele cu absorbţie se pretează utilizării pentru clădiri de birouri, hoteluri, spitale, bănci, hipermarketuri, sedii administrative ale instituţiilor publice etc. Automatizarea lor super avansată le asigură un grad maxim de securitate în funcţionare, existând chiar posibilitatea de a fi supravegheate doar de la distanţă prin intermediul internetului.
Rusia a devenit, în 2008, primul producător mondial de petrol, după ce mult timp a împărţit podiumul cu Arabia Saudită, deşi ocupă doar locul 8 în lume ca rezerve. Ţara a profitat de reducerea drastică a cotelor de extracţie ale statelor membre OPEC din ultimele şase luni. Anul 2008 a fost o adevărată piatră de încercare pentru sectorul petrolier rusesc. Pentru prima dată de la sfârşitul anilor ’90, producţia de ţiţei a Rusiei a depăşit-o pe cea a Arabiei Saudlte. Până acum, cele două state au mers „umăr la umăr“. Această evoluţie este cu atât mai paradoxală, cu cât are loc într-un context dificil pentru Rusia. Anul trecut, absenţa investiţiilor a determinat o scădere a producţiei de petrol pentru prima dată după 10 ani de creştere neîntreruptă. Dorinţa OPEC de a stăvili ieftinirea ţiţeiului prin reducerea extracţiilor a propulsat totuşi Rusia în frunte
Veniturile din vânzări ale GDF SUEZ au crescut anul trecut cu 16,6%, la 83,1 miliarde de euro de la 71,2 miliarde de euro în 2007, avans susţinut şi de preţurile ridicate, volatile din sectorul energiei, iar grupul a confirmat proiecţia de profit pentru 2008.
EBITDA a crescut, anul trecut, cu 10%, deşi a fost influenţat, în ultimul trimestru, de scăderea puternică a preţurilor petrolului, cererea mai scăzută de gaze din Asia şi neconcordanţa dintre nivelul costurilor şi tarifele de reglementare de pe piaţa franceză. Fluctuaţiile cursului de schimb valutar au afectat veniturile din vânzări ale GDF SUEZ cu aproape un miliard de euro, în condiţiile în care grupul a obţinut 86% din vânzări pe pieţele europene.
Rusia şi Turcia vor înfiinţa un grup de lucru în cadrul unul proiect rusesc, Blue Stream-2, pentru livrarea de gaze naturale Israelului, potrivit ministrului turc al Energiei, Hilml Guler, citat de Ria Novosti. Blue Stream-2 constă în construirea unei conducte paralele gazoductului Blue Stream, care va tranzita Marea Neagră, crearea unei Infrastructuri gazifere în Turcia şi a unui gazoduct maritim, care va face legătura între Turcia şl Israel.
Proiectul gazoductului Nabucco a primit o finanţare de 250 de milioane de euro de la Comisia Europeană, care l-a declarat eligibil pentru fonduri UE. Totodată, interconectarea sistemelor de transport al gazelor naturale dintre România şi Ungaria va fi, la rândul său, „sponsorizată” cu 30 de milioane de euro. Read More
România ar putea cumpăra gaze direct de la ruşi, fără intermediari, a declarat preşedintele României, Traian Băsescu. Potrivit acestuia, disponibilitatea ruşilor pentru un astfel de gest i-a fost comunicată direct de premierul Vladimir Puţin în cadrul unor convorbiri private. Preşedintele nu a oferit alte detalii asupra discuţiilor, însă a menţionat că a ridicat şi o problemă care afectează puternic petrochimia din România, şi anume diferenţa de preţ la gaz pentru industria chimică faţă de Ucraina. Read More
Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale a încasat pe anul trecut redevenţe totale de 1,252 miliarde lei, în creştere cu 41,1% faţă de nivelul de 887,5 milioane lei din 2007, în timp ce restanţele companiilor către agenţie s-au majorat de 6,17 ori, de la 6,67 milioane lei la 41,2 milioane lei.
