GDF-SUEZ, prin filiala Electrabel, a semnat cu Termoelectrica un Memorandum pentru construirea unei centrale electrice noi la Borzeşti, de 400 MW, proiect de circa 400 milioane euro. Investiţia este de tip greenfield centrala urmând a deveni funcţională în 2012. în acest proiect, GDF-SUEZ este acţionar majoritar, iar Termoelectrica va avea o participate.
Reprezentanţii Iranului, Rusiei şi ai Qatarului au ajuns la un consens pentru înfiinţarea unei organizaţii a ţărilor exportatoare de gaz natural similară OPEC, potrivit ministrului iranian al petrolului, Gholamhossein Nozari, citat de Reuters. Discuţiile s-au purtat împreună cu omologul lui Nozari din Qatar şi cu directorul Gazprom Alexei Miller. „Am luat o decizie importantă… Se doreşte formarea unui OPEC al gazelor şi am ajuns la un acord privind înfinţarea acestuia”, a precizat oficialul iranian. Read More
Românii care locuiesc la casă şi asociaţiile de locatari vor putea obţine, chiar din acest an, o finanţare de 90% din valoarea necesară instalării de panouri solare pentru încălzire, potrivit lui Mihai Toţi, şeful Administraţiei Fondului de Mediu (AFM), citat de Newsln. Read More
Furnizorii europeni de gaze şi electricitate vor trebui să separe sau să disocieze activitatea de distribuţie a electricităţii şi gazului de cea de producţie, conform unui proiect legislativ al Comisiei Europene, care este estimat să se adopte în prima jumătate a lui 2009. Read More
Producătorul rus de gaze Gazprom analizează oportunitatea construirii unui gazoduct care să tranziteze România în cadrul strategiei mai largi de a atrage noi parteneri în dezvoltarea proiectului Southstream. Directorul Transgaz, loan Rusu, şi cel al Romgaz, Francisc Toth, au fost recent într-o vizită de lucru la Moscova,în cadrul căreia s-a discutat inclusiv dezvoltarea actualelor capacităţi de tranzit. „La întâlnire au fost discutate chestiuni legate de stocarea subterană a gazelor naturale şi referitoare la dezvoltarea actualelor capacităţi de tranzit, dar şi de crearea altora noi”, se arată într-un comunicat al Gazprom.
Detaliile se vor discuta la următoarea vizită a delegaţiei ruseşti în România, care va avea loc în scurt timp. în cadrul întâlnirii din capitala Rusiei s-a mai pus în discuţie şi posibilitatea ca Romgaz să încheie în viitor contracte directe cu Gazprom pentru livrarea de gaze. Gazprom, cel mai mare producător de gaze naturale din lume, care furnizează un sfert din necesarul de gaze naturale din Europa, caută mai mulţi parteneri, care să se alăture proiectului privind construirea conductei Southstream, derulat cu grupul italian Eni. Aceasta urmează să transporte gaze naturale ruseşti de la Marea Neagră în sud-estul Europei.
Rusia a acceptat deja ca traseul conductei să fie prin Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Grecia şi poartă negocieri cu Slovenia şi Austria, pentru a se alătura proiectului. România este parteneră într-un alt proiect de construcţie a unei conducte, Nabucco, susţinut de Uniunea Europeană şi de Statele Unite, care urmează să aducă gaze naturale de la Marea Caspică în sud-estul Europei.
Teoria spune că apariţia concurenţei duce la politici de atragere, chiar de seducer a consumatorilor care au, în sfârşit, de unde să aleagă. În asemenea momente a apărut marketingul, pentru a oferi noi posibilităţi firmelor să îşi păstreze clienţii şi să câştige unii noi. Concret, companiile se întrec în oferte comerciale atractive, propun sisteme de fidelizare, organizează promoţii, fac publicitate etc. Pe de o parte, ţin astfel trează atenţia clienţilor existenţi şi potenţiali. Pe de altă parte, consumatorii câştigă în fiecare zi servicii mai bune, care le fac viaţa mai simplă. O asemenea abordare nu ţine de criterii de afaceri, ci de normalitate. Companiile de utilităţi oferă, înainte de toate, confort, căci energia este condiţia esenţială a existenţei acestuia. Drept urmare, ceea ce ar trebui să fie principiul numărul 1 de acţiune al tuturor firmelor de profil, este să facă mai confortabilă viaţa clienţilor lor, casnici şi industriali.
Energia, sinonimă cu confortul: nu este o idee nouă
Istoria energiei din România ne oferă lecţii de orientare către client din care putem învăţa lucruri utile chiar şi în prezent. Deşi nenominalizate ca atare, printer activităţile din perioada interbelică a Societăţii Generale de Gaz şi de Electricitate din Bucureşti (SGGEB ), se numărau foarte multe proiecte cu rol informativ şi de educare cu privire la beneficiile utilizării energiei. La acea vreme, SGGEB investea foarte mult în pregătirea profesională a angajaţilor, prin organizarea de şcoli pentru toate categoriile de lucrători şi prin trimiterea inginerilor la congrese în ţară şi în străinătate. Se punea, totodată, accent pe dezvoltarea de programe sociale pentru personal, precum servicii medicale, tabere de vară pentru copiii salariaţilor etc. În termeni moderni, angajatul era considerat primul client al firmei, într-o vreme în care clientul nu ar fi putut oricum găsi un alt furnizor. Putem aminti şi apariţia primei reviste de profil în 1936, Gazelectra, cu o structură modernă şi articole pertinente de formare a angajaţilor. În 1935, abonaţilor li se distribuiau chestionare pentru apartamente, organizate coerent, chiar dacă orientate către chestiuni foarte tehnice. Principiul este simplu: fără instrumente avansate de publicitate, dar prin servicii tot mai bune, firma se îndrepta către client. În lipsa energiei, aşa cum o ştim azi, lumea modernă nu ar exista. Gazele naturale, petrolul şi electricitatea ne-au adus, înainte de orice altceva, confort în evoluţia noastră. Drept urmare, este firesc să considerăm că experienţa de client trebuie să fie confortabilă.
Ce cred clienţii de azi
Conform cercetării făcute de Operations Research în octombrie-noiembrie 2007, la solicitarea Gaz de France, 48% dintre români preferă gazele naturale ca sursă de încălzire a locuinţei, iar peste 80% dintre intervievaţi consideră că atât electricitatea, cât şi gazul sunt uşor de folosit. Studiile Distrigaz Sud din 2007-2008 arată aşteptări diverse din partea clienţilor. Pentru consumatorii organizaţionali, rolul furnizorului de gaz este mai degrabă legat de serviciile oferite şi contează foarte mult corectitudinea acestuia şi relaţia sa cu clienţii. În mod analog, cercetările arată că şi persoanele fizice au aşteptări foarte diverse şi precise: flexibilitate şi simplitate în plata facturilor, consiliere, calitatea serviciilor precum verificările, reviziile sau intervenţiile de urgenţă. Deşi piaţa este de curând deschisă competiţiei, consumatorul a devenit deja exigent, prin simpla comparare cu progresele din alte industrii. În acest caz, practica a luat-o înaintea teoriei şi orientarea către client nu mai este un imperativ de afaceri, ci, ca în trecutul interbelic de normalitate şi de respect.
Concluzie: de la teorie la practică
Orice manual de management sau de marketing conţine celebra frază „clientul nostru, stăpânul nostru”. În realitate, firmele au nevoie de dialog cu beneficiarii produselor lor, au nevoie de opiniile acestora şi, uneori, le propun noi soluţii care se transformă în educaţie de consum. Situaţia nu diferă cu nimic în energie. Cu sau fără concurenţă acerbă, clientul trebuie să fie tratat ca un egal care alege în cunoştinţă de cauză şi care are dreptul la confort. O experienţă confortabilă de client în energie nu presupune numai să ne facem treaba bine din punct de vedere tehnic, deşi este primordial. Vorbim aici despre facturi explicitate şi corecte sau despre modalităţi multiple de plată a consumului pentru economie de timp. Un client care se simte confortabil cu furnizorul lui este un client care primeşte periodic informaţii utile, care beneficiază de consiliere de calitate atunci când are nevoie, care este invitat să profite de noi oferte, mai avantajoase. Clientul din lumea energiei trebuie, în egală măsură, implicat şi responsabilizat cu privire la rolul nostru în protecţia mediului.
Soluții pentru clienți
„Din toate aceste motive”, spune Cristina Clisson, șef Serviciu Marketing la Distrigaz Sud, „oferim servicii multiple de informare şi consiliere telefonică, la sediile noastre, prin intermediul colegilor din teren sau online pe www.distrugazsud.ro. Ne străduim să venim cu oferte care răspund nevoilor reale ale consumatorilor, precum coloana individuală şi centrala ExpertGaz, ori soluţiile de cogenerare şi climatizare pe bază de gaze naturale. Ne implicăm activ în acţiuni de protejare a mediului înconjurător. Locul clientului în lumea energiei nu este nici în centrul, nici la periferia ei. Este, pur şi simplu, de egal.” Cu toţii suntem responsabili de viitorul acestei planete, fie că lucrăm în energie, fie că suntem doar utilizatorii ei. Însă această responsabilitate poate şi trebuie să fie însoţită de experienţe confortabile, deci normale.
Combinatul Mechel de la Câmpia Turzii a început investiția într-o nouă linie de producție a profilelor din oțel, care va produce în prima fază 1.000 de profile pe lună, cu posibilitatea de extindere. Investiția de peste1 milion de euro este destinată creșterii cererii de pe piață a construcțiilor. După finalizarea investiției, combinatul putea produce 2.000 de tone pe lună.
Alegerea modalității de încălzire a halelor industrial este influențată în principal de înălțimea acestora și de natura izolației. Pentru clădirile joase (4-5 m) bine izolate și pe care vrem să le încălzim în întregime, de exemplu, încălzirea cu aer cald este o soluție economică. Pentru halele înalte (peste 5 m), cu o slabă izolație termică, sau din care vrem să încălzim doar o zonă, sunt mai potrivite soluțiile de încălzire prin radiație în infraroșu (tuburi radiante, panouri radiante ceramice). Natura activităților desfășurate în halele de producție sunt și ele luate în considerare atunci când alegem o soluție de încălzire. Halele de sudură sau de vopsitorie, de exemplu, presupun un nivel de reîmprospătare a aerului ridicat. Asta înseamnă că aerul extras va fi compensate prin aer proaspăt din exterior, încălzit în prealabil. Există mai multe tehnici de încălzire. Cele folosite la noi cel mai des pană acum presupuneau o centrală mare, încălzirea făcându-se cu aeroterme. Destul de comune sunt și tuburile radiante. Multe companii recomandă folosirea generatoarelor cu aer cald alimentate cu gaz (sau GPL ), pompele de căldură pe gaz sau sistemele split. Ce alegem?
Soluții de încălzire cu aer cald
În cazul spațiilor de producție mari, dar cu înălțime mică (4-5 m), sau a spațiilor în care există restricții de natură tehnologică ce împiedică încălzirea radiantă,cele mai potrivite soluții de încălzire sunt cele cu aer cald. Acestea se referă în principal la generatoarele cu aer cald. Generatoarele permit recircularea aerului încălzit în spațiul de producție.Funcționează cu arzătoare pe gaz (sau GPL ) oripe motorină, iar distribuția se face prin tubulatură metalică sau cu refulare direct în hală. Sunt recomandate în spațiile în care activitatea se desfășoară pe o perioadă îndelungată din zi.Avantajele sunt certe:viteză de încălzire mare,temperatură uniformă, eficiență energetică ridicată(ardere performantă),consum redus (generatoarele funcționează cu eficiență constantă, doar când apareo cerere de căldură). În plus, sunt ușor de instalatși mai sigure în exploatare decât centralele termice.Unele generatoare au schimbător de căldură cu „efect de sol” (groundeffect), ceea ce asigură reducerea stratificării termice și a consumului de gaz cu până la 20%.
Soluții de încălzire prin radiație
Încălzirea prin radiație în infraroșu este potrivită în halele industriale în care se înregistrează pierderi mari de căldură – care au înălțimi de peste 5 m, sunt slab izolate termic sau în care dorim să încălzim doar anumite zone. Radiația în infraroșu încălzește local suprafețele (oamenii, utilajele), nu aerul. Ea se propagă în linie dreaptă, ca și lumina, ceea ce înseamnă că trece prin aer fără pierderi, încălzind suprafețele corpurilor cu care vine în contact. De aceea, soluțiile de încălzire a halelor cu ajutorul radiației au o mulțime de avantaje: consumul de combustibil și energie este redus, variația temperaturii pe verticală este foarte mică, permit încălzirea sectorizată a halelor mari, nu antrenează praful și particulele în suspensie. Dezavantajele se referă la obligativitatea păstrării distanțelor de siguranță față de substanțele și corpurile inflamabile, imposibilitatea montării corpurilor la înălțimi de sub 2,2 m și interzicerea utilizării în spațiile puternic inflamabile.
Încălzirea cu panouri radiante este folosită în halele industriale de peste 5 m. Acestea transmit căldura prin radiație suprafețelor și obiectelor înconjurătoare, încălzind aerul din încăpere. Avantajul este că fluxul termic se concentrează unde este necesar, iar pierderile de căldură sunt minime. Încălzirea este foarte rapidă (după aprindere, 95% din puterea radiant este atinsă în 5 minute), iar montarea panourilor în câmpuri încrucișate asigură un confort uniform în zona acoperită. Temperaturile pot fi astfel adaptate necesităților pe zone de lucru și intervalelor orare. Sunt economice, se întrețin ușor, nu poluează cu noxe și au o durată mare de viață. Tuburile radiante transmit căldura prin intermediul radiațiilor în infraroșu, încălzind fără a crea curenți de aer. Tuburile sunt echipamente autonome și independente care permit controlul și direcționarea căldurii spre anumite zone. Se prind de perete sau tavan (la înălțimi de până la 20 m), aproape de zonele care trebuie încălzite, și se racordează la rețeaua de gaz și cea electrică. Fiecare hală industriala are particularitățile sale de luat în considerare când alegeți cea mai potrivită soluție de încălzire. Pentru a vedea care sunt opțiunile, consultați-vă neapărat cu o firmă specializată.
Ce este OPEC?
Prescurtarea OPEC vine de la Organisation of the Petroleum Exporting Countries, care se traduce prin Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. OPEC este un organism permanent și interguvernamental care a fost înființat în anul 1960. Momentul constituirii sale este Conferința de la Bagdad. Cei cinci membri fondatori ai acestei organizații sunt Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită și Venezuela. Ulterior, celor cinci țări li s-au adăugat alte nouă: Qatar (în 1961), Indonezia (1962); Libia (1962); Emiratele Arabe Unite (1967); Algeria (1969); Nigeria (1971); Ecuador (1973) – țară care a decis să nu facă parte din OPEC în perioada decembrie 1992-octombrie 2007 –, Angola (2007) și Gabon (din 1975 până în anul 1994). Odată cu revenirea Ecuadorului, OPEC numără 13 membri. Între principalele obiective ale activității OPEC se regăsesc coordonarea politicilor petroliere ale țărilor membre, astfel încât producătorii de petrol să beneficieze de prețuri stabile și eficientizarea furnizării de petrol către țările consumatoare. Până în anul 2005, organizația a stabilit o marjă a prețului la barilul de petrol, dar și un set clar de acțiuni în eventualitatea în care prețul ar fi scăzut sub cota minimă sau ar fi crescut peste cea maximă. În anul 2005, organismul a abandonat această politică, renunțând la stabilirea unor prețuri fixe.
Concluziile summitului OPEC de la Jeddah
La mijlocul lunii iunie 2008 s-a desfășurat un nou summit OPEC , găzduit de orașul saudit Jeddah. La reuniune au participat țările producătoare de petrol, principalele țări consumatoare, dar și marile grupuri internaționale, producătoare și cumpărătoare de petrol. Cel mai important subiect de discuție de pe ordinea de zi a fost problema prețului barilului de petrol pe piața internațională. Acesta a doborât cote istorice în ultima vreme, previziunile membrilor OPEC nefiind îmbucurătoare. Având în față perspectiva unui preț posibil de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului, țări precum SUA sau Germania au încercat să determine o creștere a nivelului de producție al țițeiului. Această măsură este văzută, de altfel, drept principala modalitate de a stabiliza prețul țițeiului la nivel mondial. Propunerea a avut susținători și opozanți deopotrivă. Arabia Saudită a declarat că a mărit producția de țiței până la 200.000 de barili pe zi, în timp ce președintele OPEC s-a declarat împotriva unei astfel de acțiuni.
Ce menține prețul petrolului ridicat?
Pe de-o parte, cei mai mari producători de petrol spun că extrag o cantitate suficientă de țiței, astfel încât nu se simte nevoia unei măriri a capacității de producție petrolieră. Pe de altă parte, cei mai mari consumatori spun că, pentru a limita ritmul de creștere al prețului petrolului, e nevoie de mărirea cantității de țiței extras. Există și alți factori însă ce fac ca prețul barilului de petrol să bată record după record. Unul dintre motive este devalorizarea dolarului în raport cu alte monede de circulație internațională. Deprecierea valutei americane este strâns legată de explozia prețului, dat fiind faptul că tranzacțiile cu petrol se efectuează în dolari. O altă cauză ce stă la baza situației actuale este creșterea tot mai mare a cererii de petrol față de ani trecuți, coroborată cu imposibilitatea de a menține raportul dintre cerere și ofertă la un nivel echilibrat. Totodată, cele mai mari rezerve de țiței se regăsesc în regiuni instabile din punct de vedere politic, furnizarea de petrol stând tot timpul sub semnul întrebării.
Cote istorice ale barilului de petrol
Jumătatea anului 2008 a însemnat depășirea unui nou record istoric în ceea ce privește cotațiile barilului de petrol la bursele din New York și Londra. Ca și cum atingerea pragului symbolic de 140 de dolari per baril nu era de ajuns, prețurile continuat să crească, ajungând până la valori de peste 143 de dolari. Prin comparație, prețul barilului de petrol se situa undeva în jurul valorii de 50 de dolari la jumătatea lui 2005. Principala cauză ce a condus la existența unor astfel de cotații este deprecierea dolarului American Valuta SUA a ajuns în această perioadă foarte aproape de cea mai scăzută valoare din istorie, de la introducerea monedei euro încoace, raportul dintre cele două monede fiind de 1 dolar și 58 de cenți per euro. Predicțiile nu aruncă o lumină îmbucurătoare asupra evoluției prețului petrolului. Mersul împiedicat al economiei americane, dar și cererea tot mai mare de petrol din partea țărilor consumatoare par să mențină acest trend crescător. În acest timp, analiștii anunță prețuri chiar și de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului curent.
Prin achiziția, la sfârșitul anului trecut, a Ductil Steel, compania Mechel a devenit cel mai important jucător local de pe piața de oțelbeton, care este cel mai folosit material în construcții. Ductil Steel, active pe piata produselor lungi și trase din oțel-carbon și slab aliat, deține două centre de producție pe piața locală, Ductil Steel Buzău și combinatul Oțelul Roșu