Etanolul a atras din ce în ce mai mult atenţia datorită unei posibilităţi extraordinare pe care o oferă, aceea de a fi folosit pe post de combustibil. Această idee nu este nouă. În 1908, Henry Ford a proiectat primul automobil de masă, modelul T, care se propulsa cu ajutorul etanolului pur, şi a denumit etanolul „combustibilul viitorului”. Acesta a intrat însă într-un con de umbră la începutul secolului XX. Problema folosirii etanolului pe post de combustibil a fost pusă din nou în anii ’70, datorită, în principal, creşterii preţului petrolului și a politicii OPEC . Începând cu acea perioadă, producţia şi folosirea etanolului au crescut rapid. Dacă la începutul anilor ’80 în lume se foloseau aproximativ 5 miliarde de litri pe an, astăzi cantitatea consumată annual depășește 60 de miliarde de litri. Această creştere a întâmpinat însă limitări serioase şi naşte controverse.
Un combustibil curat și eficient
Marea majoritate a producţiei de etanol se realizează prin extragerea zaharurilor necesare din surse precum amidonul de porumb, trestia de zahăr, seminţele de grâu sau de rapiţă. Însă culturile de grâu sau porumb sunt o parte foarte importantă din lanţul trofic uman şi animal, iar redirecţionarea acestora spre producţia de etanol a contribuit semnificativ la criza de hrană mondială din prezent.
Astfel, în 2007, un studiu efectuat de Naţiunile Unite printr-un expert independent a arătat că producţia de combustibili din surse alimentare a determinat creşterile masive de preţuri pentru hrană. Prețul porumbului, de exemplu, a crescut de patru ori într-un singur an.
De aceea, se caută soluţii de producer la scară industrială a etanolului utilizând o nouă generaţie tehnologică. Această tehnologie extrage etanolul din celuloză. Avantajul este că celuloza poate fi obţinută dintr-o multitudine de surse nealimentare, cum ar fi deşeurile alimentare şi vegetale sau din culturi speciale (Mischantus giganteus – trestia gigant).
Etanolul celulozic este o soluție interesantă din multe puncte de vedere. Pentru producerea sa nu se utilizează culture alimentare. De asemenea, contribuie în mai mică măsură la efectul de seră şi are o eficienţă energetică de cinci ori mai bună decât etanolul din amidonul de porumb. Comparat cu benzina, etanolul celulozic arde mai curat şi cu eficienţă mai mare, generează mai puţin bioxid de carbon, produce un nivel foarte scăzut de smog şi este mai puțin poluant. Pentru obţinerea etanolului din celuloză s-au stabilit două soluţii: procesul de hidroliză a celulozei și gazificarea.
Procesul de hidroliză a celulozei
Este cea mai utilizată soluție de obținere a etanolului și presupune cinci etape. Prima constă dintr-un „pretratament”, pentru a pregăti masa lignino-celulozică (cum ar fi lemnul sau paiele) pentru hidroliză. A doua etapă constă în hidroliza celulozei, pentru a descompune moleculele polimerice în zaharuri. În a treia etapă se separă soluţia de zahăr de masele reziduale, ce conţin mai ales lignină. A patra etapă este reprezentată de fermentarea microbiană a soluţiei de zaharuri. În fine, ultima etapă este distilarea, pentru a produce alcool cu puritate de 99,5%. Aceste căi de obţinere a etanolului celulozic sunt investigate intens pentru a îmbunătăţi procesele tehnologice şi a obţine un combustibil competitiv pe piaţa energetică. Companii precum Iogen, Broin şi Abengoa construiesc rafinării care pot procesa biomasă şi o pot transforma în etanol. Industria etanolului celulozic este privită cu foarte mult interes. Valorificarea potențialului etanolului într–un interval de timp relativ scurt ne oferă perspectiva unui viitor „verde”, în care etanolul celulozic şi alţi biocombustibili vor reprezenta o îmbinare fericită între nevoile energetice ale lumii şi scăderea emisiilor de gaze cu efecte de seră.
Cei care au ajuns anul acesta la festivalul de la Glastonbury (Marea Britanie) au avut parte de o surpriză din partea companiei de telefonie mobilă Orange. Tehnicienii companiei au instalat la fața locului o stație de încărcare a bateriilor la care spectatorii au avut acces gratuit. Stația „verde” este independentă de orice sursă convențională de energie și măsoară mai bine de șapte metri. Odată conectată la un generator de vânt și la câteva panouri solare, poate încărca în jur de 100 de telefoane mobile pe oră. Această stație a fost a doua încercare din partea companiei de a folosi surse de energie regenerabilă, după cea de anul trecut, care a avut loc în cadrul aceluiași festival.
În Iran, cel de-al doilea producător de petrol din Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC ) și al patrulea producător de țiței de pe glob, s-a descoperit recent un nou câmp petrolifer. Acesta se află în apropierea orașului Assaluyeh, oraș portuar din sudul țării, și are rezerve recupera-bile de 525 de milioane de barili. Anunțul a fost făcut prin vocea ministrului petrolului, Gholamhossein Nozari, care nu a oferit alte detalii. Tot în luna iulie a acestui an, același ministru a făcut public faptul că în sud-vestul țării, în provincia Khuzestan, a fost descoperit un alt câmp petrolifer cu rezerve estimate de 220 de milioane de barili, dintr-un total de 1,1 miliarde de barili. În mai, rezervele de petrol ale Iranului erau estimate la 136 de miliarde de barili.
Grupul energetic francez Total a anunțat că renunță la planurile sale de a investi în Iran, datorită incertitudinii politice. Compania avea în plan să investească în dezvoltarea câmpului gazifer South Pars. Decizia Total este o lovitură pentru industria energetic iraniană şi, în același timp, o victorie pentru SUA.
Fostul premier rus Viktor Zubkov este noul președinte Gazprom, în locul actualului președinte Dmitri Medvedev. Zubkov este un apropiat al lui Vladimir Putin.
Brazilia, Rusia, India și China (BRIC ), țări despre care se estimează că vor domina economia mondială în 2050, încep să acționeze ca un bloc economic asemănător UE . La summit-ul de pe 9 iulie din Hokkaido, țările BRIC au agreat să continue să-și coordoneze mișcările în privința chestiunilor economice majore.
Acordul dintre statul român și gigantul energetic din Rusia se referă la tranzitul internațional de gaze pe care Gazprom îl desfășoară pe teritoriul țării noastre. Actuala înțelegere, parafată prin semnarea a două contracte bilaterale, va expira în cursul anului 2011. Ea prevede condițiile transportului de gaze din Rusia către țări precum Bulgaria, Macedonia, Grecia sau Turcia, având ca punct de tranzit România. În acest moment, nu mai puțin de șase stații de măsurare aflate în localități românești asigură tranzitul de gaze între țările mai sus menționate. Trei dintre aceste stații sunt amplasate în Isaccea, în timp ce alte trei se află în Negru Vodă (jud. Constanța). La aceste șase unități se adaugă trei conducte, cu o lungime totală de aproximativ 600 de kilometri. Două dintre conducte, având o capacitate totală de 18 miliarde de metri cubi pe an, leagă Rusia de Turcia, Macedonia și Grecia. A treia conductă, ce poate transporta până la 8 miliarde de metri cubi de gaz anual, alimentează Bulgaria. Statul român pare decis să continue și să dezvolte relația de colaborare cu Gazprom. Cu toate că până acum nu am avut poziții oficiale ferme din partea guvernului român în legătură cu acest subiect, se pare că discuțiile dintre cele două părți vor avea o finalitate pozitivă
Repartizarea cantităților de gaz către toate țările participante la proiectul Nabucco se desfășoară în mai multe etape. Prima dintre acestea s-a încheiat la mijlocul lunii iunie, atunci când a avut loc o acțiune de sondare a pieței. Această etapă va fi urmată de o licitație, care, potrivit lui Vlad Pavlovschi, directorul Departamentului de Proiectare și Cercetare din cadrul Transgaz, va fi organizată în septembrie 2008. Niciuna dintre țările care vor participa la licitație nu va avea dreptul să solicite o cantitate mai mare de două miliarde de metri cubi de gaze naturale, aceasta fiind limita maximă admisă. Reprezentantul României la această licitație va fi cel mai important producător și furnizor de gaze naturale din România, compania Romgaz. Odată încheiate etapa de sondare a pieței și cea de stabilire a volumului de gaze ce îi revine fiecărui „partener Nabucco”, se vor stabili cu exac-titate și punctele de intrare și ieșire ale gazoductului. Acesta va avea o capacitate de 31 miliarde metri cubi de gaze, iar construcția sa va începe în anul 2010. Lungimea lui va fi de 3.300 de kilometri, legând Orientul Mijlociu de Austria via România, Ungaria și Bulgaria. Costurile estimative ale acestui proiect se ridică la aproximativ 7,9 miliarde de euro. El se bucură de sprijinul companiilor RWE din Germania, Bulgargaz din Bulgaria, Botas din Turcia, OMV din Austria și Transgaz din România.
De la 1 iulie 2008, pe facturile la gaze natural consumul va apărea marcat doar în kWh, nu și în m3. Astfel se încheie perioada de tranziție de 1 an în care s-au aplicat ambele sisteme de măsurare, atât în metri cubi, cât și în kilowați-oră. Facturarea în kilowați-oră asigură plata în funcție de calitatea gazelor primite.
Țara noastră devine o locație atractivă pentru companiile specializate în producerea energiei eoliene. Tot mai multe nume importante din domeniu și-au anunțat, în ultima vreme, intenția de a veni în România în vederea dezvoltării unor proiecte. Se pare că Iberdrola, companie spaniolă și lider mondial în ceea ce privește producția de energie eoliană, dorește să construiască centrale eoliene în România. Spaniolii vizează încheierea unui parteneriat cu Hidroelectrica, potrivit directorului general al companiei de stat autohtone, Traian Oprea. Cifrele totale ale proiectului, în acest moment, presupun o investiție totală estimată între 200 și 300 de milioane euro și construcția unor centrale eoliene cu o capacitate totală de 1600 MW. Această inițiativă nu este însă singura pe cale să se materializeze. Potențialul eolian al țării noastre a stârnit și interesul celor de la Vardar Norvegia, un nume cu greutate al industriei energiilor regenerabile. Norvegienii au în plan dezvoltarea unor parcuri eoliene pe teritoriul României, contactând în acest sens reprezentanții Hidroelectrica. Alte companii gata să investească în România, în acest domeniu, sunt Enel din Italia, Gaz de France, Renovatio Power sau Petrom.
