În 2014, compania Adrem vrea să finalizeze o central de cogenerare la Suceava, în care investeşte 60 de milioane de euro. Aceasta va asigura necesarul de încălzire şi apă caldă pentru circa 60.000 de persoane.
În primă fază, Adrem Invest va investi 23 de milioane de euro într-o centrală de cogenerare echipată cu turbine cu gaze, care va fi gata anul viitor. În cea de-a doua etapă, compania va construi până în 2013 o centrală de cogenerare pe biomasă.
Rusia propune UE să considere gazoductul South Stream o continuare a conductelor transfrontaliere ruse, ceea ce i-ar permite Gazprom să-şi păstreze supremaţia asupra întregului proiect, în condiţiile în care reglementările UE cer separarea furnizorului de transportator. Al treilea pachet energetic al Uniunii Europene, care a intrat în vigoare la 3 martie, cere separarea livrărilor de gaz de transportul lor, astfel încât terţii trebuie să aibă acces la facilităţile de transport al gazului. Gazprom, care furnizează un sfert din gazul consumat în UE, este şi furnizor, şi transportator şi de aceea se opune acestor prevederi europene, susţinând că astfel sunt descurajate investiţiile în sistemul de transport.
Rafinăria plutitoare pe care compania petrolieră Royal Dutch Shell a comandat-o este cea mai mare structură plutitoare de până acum şi va fi o navă-rafinărie pentru gaz natural lichefiat (GNL), conform BBC. Vaporul va fi construit în Coreea de Sud, pe şantierul naval Samsung Geoje şi urmează să funcţioneze începând cu 2016, după aproape 20 de ani de proiectare şi construcţie. Ea va opera din portul Broome, în vestul Australiei, unde va procesa gaze din perimetrul de exploatare Prelude. Nava va funcţiona timp de 25 de ani, va putea suporta cele mai dure ciclonuri din regiune, iar producţia anuală va fi de 3,6 milioane de tone de gaz natural lichefiat, 1,3 milioane de tone de condensat şi 400 de milioane de tone de gaz petrolier lichefiat. Odată procesate, produsele vor fi transferate altor vase transportatoare, care le vor livra clienţilor din Asia. Conform BBC, cererea de GNL la nivel mondial era de 220 de milioane de tone în anul 2010, iar specialiştii se aşteaptă ca aceasta să se tripleze până în anul 2030, odată cu finalizarea terminalelor de primire a gazelor lichefiate în aproape întreaga lume. Costul total al navei va fi de peste 30 de miliarde de dolari.
Specialiştii de la Universitatea din Minnesota au descoperit o soluţie „verde“ prin care se poate recicla căldura emanată de componentele unui laptop/calculator, potrivit laptopnews.ro. Acest lucru poate deveni realitate graţie unor foiţe dintr-un aliaj de tipul Ni45Co5Mn40Sn10 (nichel, cobalt, mangan şi staniu), care prin încălzire îşi schimbă propietăţile şi, cu ajutorul unei bobine, pot produce energie electrică. Pentru a se încălzi, compusul poate folosi căldura produsă în mod normal de procesoare, ţevi de evacuare auto, circuite etc. Producerea acestui aliaj nu este scumpă, nu este nocivă, nu produce poluanţi şi teoretic poate fi utilizat atât la gadgeturi, cât şi în industria auto, electronică şi electrocasnică.
„Plantăm fapte bune în România!“ (PFB) lanseaza un nou concept de implicare social adresată celor activi în social
media (bloguri, forumuri, facebook, twitter), în încercarea de a planta o pădure cu ajutorul lor. Toţi cei care îşi doresc să ajungă în pădurea social media trebuie să susţin mişcarea naţională de împădurire iniţiată de cei de la PFB. De exemplu, dacă eşti fan „Plantăm fapte bune în România!“, posteaza un mesaj de susţinere pe wall-ul tău de pe facebook, iar PFB îţi va mulţumi pentru această faptă bună şi va denumi un copacel cu numele tău. Pădurea Social Media va creşte în apropierea localităţii Armăşeşti, judeţul Ialomiţa.
În vreme ce vehiculele hybrid electrice s-au dovedit a fi o poveste de succes pe drumurile noastre, era timpul să apară şi o ambarcaţiune solar-electrică. Astfel a apărut barca Loon, disponibilă deja pe piaţă. Aceasta este alimentată solar-electric şi are o capacitate de transport de opt persoane . Recent s-a construit şi o variantă mai mică, alimentată exclusiv electric, Infinyte 14. Există planuri şi pentru o barcă mai mare de tip solarelectric.
Daniel Defoe povesteşte despre biogaz în insula sa pierdută, lăsând pe seama inventivităţii lui Robinson Crusoe ineditul, curiosul combustibil. Marco Polo menţiona în jurnalele sale de călătorie folosirea „canalelor de scurgere acoperite“, chinezii utilizându-l probabil încă de acum 2000-3000 de ani. Ce facem noi, în secolul XXI cu biogazul?
Metanului i-a fost recunoscută valoarea practică şi comercială în Anglia, în 1890, fiind folosit prima dată în oraşul Exeter, la iluminat. Există şi azi schiţele unei fose septice create special pentru generarea curentului electric necesar alimentării felinarelor de noapte. Mai sunt şi alte consemnări despre câteva facilităţi de producţie a gazului metan în diferite părţi ale lumii, dar şi dovezi că mulţi fermieri se interesau dacă asemenea mici făbricuţe de metan ar putea fi instalate şi la fermele lor. Instalaţii de producere a metanului au fost construite în multe gospodării rurale, cu precădere în China şi India, iar mai nou, şi în Vietnam. Fabrici la scară mică ce operează deşeuri menajere funcţionează deja în zonele globului cu climă tropicală şi temperată. Necesitatea unor astfel de mici fabrici este tot mai mare în insulele Pacificului de Sud, unde crescătorii de vite aruncă toate dejecţiile animale în golfuri şi ape curgătoare. Aceste proceduri au un impact negativ asupra mediului înconjurător, poluarea distrugând fauna marină şi contaminând apele subterane.
ÎNAPOI ÎN TIMP
Tehnologia sau procesarea acestui gaz are urme vechi în istorie. La 1630, van Helmont menţiona folosirea lui şi apoi, în 1667, Shirley făcea acelaşi lucru. În 1808, sir Humphrey Davy făcea experimente cu bălegar, pe care îl procesa printr-o instalaţie în condiţii de vid. Se pare că Davy nu era direct interest de gaz, ci îşi frământa mintea să vadă dacă bălegarul putrezeşte. La rândul său, Jan Baptista Van Helmont a consemnat în sec. XVII că din materiile organice descompuse se pot obţine gaze inflamabile. În 1778, contele Alessandro Volta a ajuns la concluzia că există o corelaţie directă între cantitatea de materie organică în descompunere şi cantitatea de gaz inflamabil care se produce. Prima fabrică de combustie a gunoaielor a fost construită în 1859, într-o leprozerie de lângă Mumbay, India. Această ţară are deja o lungă istorie privind dezvoltarea procesării biogazului. În prezent, există multe reactoare cu biogaz în stare de funcţionare.
CE ESTE BIOGAZUL?
Biogazul este un amestec de gaze (metan, bioxid de carbon şi hidrogen) care se formează în procesele de fermentaţie sau gazeificare a unor substanţe organice; aceste gaze, prin ardere, sunt o sursă energetic (energie biogenă). În general, compoziţia sa este formată din 50-75% metan, 25-50% dioxid de carbon, 0–10% azot şi până la 1% hidrogem. Biogazul poate fi utilizat cu succes pentru producerea de electricitate, pentru încălzirea spaţiului, pentru gătit, încălzirea apei. Poate fi compresat, înlocuind gazul natural comprimat folosit la vehicule.
DE LA BĂILE ASIRIENILOR, LA CONFORTUL MODERN
Orice fel de materie organică sau biomasă poate fi folosită într-un mod sau altul drept combustibil. Biomasa este format din carbon, hidrogen, oxigen şi azot, rezultate în urma proce- sului de fotosinteză în plante, dar se află sub multe forme de natură vegetală sau animală. Biomasa din care se obţine energie provine din culturi, resturi de la procesarea mâncării sau din deşeurile menajere municipale sau industriale. Sunt câteva metode de utilizare a acestora, printre care combustia directă, care poate fi precedată de un tratament fizic sau chimic; este vorba de mărunţirea sau uscarea biomasei pentru selectarea anumitor proprietăţi specific ale acesteia. Exemple ar fi operaţiunile de combustie pentru producerea energiei termice sau combustia incompletă, prin care se obţin gazele de sinteză şi produse chimice. Alte metode sunt gazeificarea şi procesele anaerobice. Aplicaţiile biotehnologiei anaerobic datează de pe vremea asirienilor, în sec. X î.H., fiind un procedeu de încălzire a băilor. Jurnalul francez Cosmos menţiona prima instalaţie de tratament anaerobic al deşeurilor domestice lichide într-o cameră închisă, cunoscută sub numele de „Mouras Automatic Scavenger“, în 1881. Câţiva ani mai târziu, o cameră septică după modelul Mouras a fost construită în oraşul Exeter, Anglia, de către Donald Cameron.
ISTORIA BIOGAZULUI ÎN ROMÂNIA
În ţara noastră, istoria biogazului s-a desfăşurat după două etape: cea de cercetare şi cea de implementare la scară largă a facilităţilor de biogaz; la rândul său, cercetarea a avut în vedere două direcţii principale: capacităţile mari, cuplate cu uzine de tratare a apei, şi dezvoltarea unor facilităţi de capacitate mică şi medie pentru sectorul agricol.
1958 – au început cercetările pentru identificarea bacteriei metanogenice în deşeuri menajere şi animale;
1964 – s-a obţinut biogaz din nămol organic;
1978 – au fost construite facilităţi industrial cu uzine de tratare a apei cu o capacitate zilnică de 2.000 m³.
1980 – aproape toate oraşele mari aveau dezvoltată şi implementată tehnologie de prelucrare a biogazului. Capacitatea de producţie de biogaz era estimată la 85.000 m³ biogaz pe zi, 31 milioane de m³ pe an;
După 1990 nu s-au mai făcut investiţii importante în acest domeniu şi nici nu s-au desfăşurat lucrări de mentenanţă la facilităţile existente. Energia produsă din biogaz a scscăzut după 1994 la 0,06 TWh pe an.
GDF SUEZ Energy România, cu peste 1.340.000 clienţi, este unul dintre liderii pieţei de energie din România. Având o experienţă de peste 30 de ani în domeniul gazelor naturale, GDF SUEZ Energy România propune consumatorilor personae juridice oferte specifice din domeniile furnizării de gaze naturale şi de electricitate
sau servicii energetice conexe.
GDF SUEZ Energy România, companie afiliată a celui mai mare grup energetic la nivel mondial, Grupul GDF SUEZ, are ambiţia de a propune soluţii eficiente clienţilor săi, în spiritual dezvoltării durabile. Prin ofertele dezvoltate, echipa GDF SUEZ Energy România construieşte un parteneriat ce are ca misiune să garanteze soluţii energetic adecvate.
Indiferent de oferta sau serviciul propus, echipa GDF SUEZ Energy România este aproape de clienţi, asistându-i în fiecare aspect al consumului de energie:
-prin expertiză – o echipă de consilieri experimentaţi este gata să îi ajute pe consumatori în a găsi soluţii optime de consum şi de economii de energie;
– prin securitatea aprovizionării – GDF SUEZ Energy România are un portofoliu de aprovizionare diversificat şi o politică responsabilă de înmagazinare;
– prin informaţii accesibile şi servicii de proximitate – echipa companiei asigură clienţilor un contact dedicat şi actualizarea continuă a datelor pe site-ul web, în newslettere periodice şi în revista Oxygen. De asemenea, GDF SUEZ Energy România organizează conferinţe şi seminarii de împărtăşire a principalelor noutăţi din energie.
BENEFICII PENTRU CLIENŢI
– ofertă adaptată care conferă vizibilitate asupra consumurilor de energie;
– consiliere ante şi post contractare;
– simplitate în gestionarea afacerii din punct de vedere energetic.
RESPONSABILITATE ÎN FIECARE ACTIVITATE
Toate serviciile şi ofertele propuse de GDF SUEZ Energy România au ca element definitoriu atenţia pentru nevoile consumatorilor, astfel încât clienţii să îşi poată gestiona în mod eficient consumul de energie, în condiţii de rentabilitate. Astfel, a fi responsabil se traduce, pentru echipa GDF SUEZ Energy România, în atenţia pentru aşteptările consumatorilor: de aceea, compania se poziţionează ca un partener strategic, direct interest de succesul clienţilor săi.
Totodată, GDF SUEZ Energy România, în spiritul propriilor valori de exigenţă, angajament, îndrăzneală şi coeziune, se implică activ în societate. Prin programele şi acţiunile de responsabilitate socială pe care le iniţiază sau le susţine, echipa companiei reiterează dorinţa explicită de a contribui la o viaţă mai bună a comunităţilor locale. Traducând direcţiile de acţiune ale Grupului GDF SUEZ la nivel local şi adaptându-le la contextul şi la nevoile societăţii româneşti, GDF SUEZ Energy România susţine proiecte din următoarele domenii: educaţie, social, protecţia mediului, sport, cultură şi sănătate.
Valorile GDF SUEZ Energy România:
– Exigenţa – să garantăm performanţa pe termen lung faţă de toţi partenerii noştri, urmărind eficienţa şi inovaţia în beneficial clienţilor;
– Angajamentul – să îmbinăm dezvoltarea Grupului cu respectul faţă de planetă asigurând serviciile esenţiale pentru om şi mediul înconjurător;
– Îndrăzneala – să trăim prezentul cu optimism şi să construim viitorul valorificând creativitatea noastră;
– Coeziunea – să ne mobilizăm forţele valorizând spiritul de echipă astfel încât să facem din energie şi din mediul înconjurător resurse durabile de progres şi dezvoltare.
Poate că cel mai important beneficiu ale energiei eoliene este că reduce expunerea spre volatilitate a preţului la combustibil. Este un motiv suficient cât să justifice interesul tuturor ţărilor europene pentru puterea vântului, chiar dacă energia obţinută este mai scumpă raportată la kWh.
O turbină eoliană este un dispozitiv care transform energia cinetică a vântului în energie mecanică. Dacă energia mecanică este folosită la producerea de electricitate, dispozitivul poate fi numit generator eolian, iar dacă energia mecanică este destinată operării unei maşinării, cum este cea pentru măcinarea grâului sau pomparea apei, dispozitivul este numit moară eoliană sau pompă eoliană. Turbinele eoliene de astăzi sunt construite pe axă vertical sau orizontală. Cele mai mici turbine au aplicaţii mărunte, cum ar fi încărcarea bateriilor, în vreme ce turbinele mari devin o sursă tot mai important de energie electrică.
PERSANII, CEI MAI INVENTIVI
Persanii au folosit puterea morilor de vânt încă din anul200 Î.H. Roata acţionată de vânt a lui Heron din Alexandria marchează una dintre primele dispozitive acţionate de puterea vântului din istorie. Primele mori eoliene consemnate cu valoare practică au fost cele construite în Sistan, o regiune situată între Afganistan şi Iran, în sec. 7, şi erau folosite la măcinarea grâului. În timpul primului Război Mondial, fabricanţii americani de mori de vânt produceau 100.000 de mori pe an, cele mai multe pentru pomparea apei la ferme. Un precursor al generatoarelor eoliene cu axă orizontală era pus în funcţiune la Yalta, fosta URSS, în 1931; este vorba de un generator de 100kW montat pe un turn de 30 m conectat la sistemul de distribuţie local. Rapoartele spun că avea un factor de capacitate de 32%, ceea ce nu diferă mult de generatoarele actuale.
ECONOMIA ENERGIEI EOLIENE
Preţul energiei eoliene depinde mult de locul ales pentru parcul eolian. Acesta este un element-cheie, inclus
în dezbaterile privind preţul şi costul energiei. Investiţiile în puterea vântului se fac pe termene lungi, pentru că acest gen de energie poate fi vândut cel mai bine pe contracte cu o durată de 15–25 ani. În termeni generali, proprietarii de turbine eoliene preferă contractele de lungă durată, pentru că astfel reduc riscurile de investiţie.
Atât în Europa, cât şi pretutindeni în lume, puterea vântului ia proporţii rapide. În ultimii zece ani, instalaţiile pentru exploatarea „morilor de vânt“ au crescut de la aproximativ 1,7 GW în 1990 la 100 GW în decembrie 2008, la nivel global; se poate spune că se înregistrează o creştere de aproximativ 35% pe an pentru piaţa anuală de energie eoliană. În termeni de economie a energiei eoliene, s-a constatat că puterea vântului reduce preţurile la energie. Acest fapt se poate observa cel mai bine în ţări ca Danemarca, Spania şi Germania, unde procentul de energie eoliană – raportat din totalul energiei furnizate – este de 21%, 12% şi, respectiv, 7%. După cum demonstrează aceste ţări, puterea vântului devine un jucător din ce în ce mai important pe piaţa energiei, iar asemenea procente ridicate pot influenţa semnificativ preţurile. În Marea Britanie, secretarul liberal democrat în domeniul energiei, Chris Huhne, a declarat că numărul turbinelor eoliene, al celor montate în largul mării şi al celor terestre trebuie să crească continuu, astfel încât Marea Britanie să ajungă la 15% energie din surse regenerabile până în 2020. În Marea Britanie, turbinele instalate în larg sunt o opţiune foarte bună pentru energia regenerabilă, mai bună decât turbinele terestre: în primul rând, că nu se manifestă opoziţie din partea opiniei publice. În prezent, în lume funcţio nea ză peste 80.000 de turbine aeroelectrice, cu puteri de câteva sute de kW sau peste 1 MW, grupate în central aeroelectrice compuse din sute de agregate. Respectivel agregate sunt montate pe stâlpi înalţi de 20–100 m şi folosesc turbine cu elice de diametre între 20 şi 80 m.
ROMÂNIA NU RĂMÂNE ÎN URMĂ
În România, cercetările efectuate de Universitatea Politehnică din Timişoara, în colaborare cu Electrica şi
Hidrotim, demonstrează că pe amplasamentul montan Semenic, la 1400 m înălţime, se poate construi o
primă centrală aeroelectrică compusă din circa 300 agregate de 500 kW, cu o putere totală instalată de
150.000 kW. Aici s-ar putea produce într-un an o energie de aproximativ 300 milioane kW, iar investiţia acestui proiect ar putea să se ridice la 150 milioane dolari. Costul energiei produse în central eoliene este apropiat de cel al actualelor central termoelectrice.
MODELE TOT MAI NOI
O turbină gigantică ale cărei mişcări imită căderea în spiral a seminţelor de platan ar putea fi revoluţionară în industria energiei regenerabile. Cercetătorii britanici pun la punct un aerogenerator care va măsura 274 m şi va produce circa 10 MW. Este construit de firma Wind Power, în colaborare cu o firmă de arhitectură din Grimshaw şi cercetători de la Universitatea Cranfield din Marea Britanie. Primul aerogenerator va fi funcţional până în 2013 şi are două braţe care pleacă de la bază, în formă de „V“, cu vele montate pe toată lungimea. Când vântul trece peste ele, acţionează ca nişte ventilatoare aerodinamice, gene rând mişcări care învârtesc structura cu 3 rotaţii pe minut.
Uniunea Europeană se bazează pe Statele Unite pentru relansarea economiei mondiale, în timp ce americanii cer zonei euro să restabilească încrederea pe pieţele financiare. Aceasta pare să fie înţelegerea tacită dintre UE şi SUA în cadrul întâlnirii G7 ce a avut loc în prima săptămână din luna septembrie. Potrivit analiştilor, nu există nicio direcţie clară de acţiune în G7, deoarece nu există un acord în privinţa politicilor monetare şi fiscale
între americani şi europeni. Practic, la reuniunea din septembrie nu s-a făcut altceva decât să se prezinte problemele cu care se confruntă ţările din G7, dar fără să fie prezentate soluţii.
Primele semne de întrebare au apărut în primăvara acestui an, când, pe fondul unei scăderi a cererii de resurse energetice, preţul acestora a continuat să crească. Semnalele au venit din partea dealer-ilor de pe pieţele internaţionale, unde preţul maximal oferit pentru comandarea unor cantităţi mai mici de resurse energetice era cu peste 3% mai mare decât preţul tranzacţiilor spot încheiate cu o zi în urmă. Reacţiile la această situaţie nu au întârziat să apară. Deşi, aparent, ar trebui să fie mulţumit de creşterea preţurilor pentru resurse energetice, premierul rus Vladimir Putin nu a pierdut ocazia să-i „taxeze“ pe americani într-un discurs politic, referindu-se la modul în care trader-ii americani abordează pieţele internaţionale în plină criză economic
Dincolo de declaraţiile politice, efectele economice ale acestei evoluţii nu au întârziat. Două săptămâni mai târziu, Standard & Poors a redus pentru prima dată în istorie rating-ul de ţară al SUA şi a declanşat războiul valutelor pe pieţele internaţionale. Evaluarea mărfurilor, a materiilor prime şi a resurselor energetice a devenit o adevărată provocare. Dolarul american riscă să se deprecieze în raport cu principalele valute, ceea ce justifică o creştere a preţurilor, acestea fiind exprimate în dolari pentru 78% din mărfurile tranzacţionate pe plan mondial. Nici moneda euro nu dă prea multe semne de vigoare, Grecia fiind tot mai aproape de un default prin care ar provoca o reală depresiune economică în zona euro. Tocmai din acest motiv, paritatea euro/dolar nu a suferit modificări sub- stanţiale în ultimele şase luni, ceea ce înseamnă că preţurile resurselor energetice ar trebui să se stabilizeze.
CINE TULBURĂ APELE?
În prezent, datoriile SUA totalizează 14.300 miliarde de dolari, plus cei 1.000 miliarde de dolari aprobaţi de Congres în luna august. Expunerea cea mai mare a SUA este în relaţia cu China, şi totalizează peste 3.000 de miliarde de dolari. Analiştii financiari se aşteptau ca în această vară China să-şi reducă expunerea pe dolar, prin vânzarea de obligaţiuni. Dar acest lucru nu s-a întâmplat şi, într-un timp foarte scurt, pe pieţele financiare s-a resimţit o lipsă acută: moneda americană. Cu alte cuvinte, preţul resurselor a crescut în vara ce a trecut, ca urmare a unei acute crize de cash în moneda în care se intermediază tranzacţionarea mărfurilor. Profitând de această situaţie, China a anunţat liberalizarea cursului yuanului până în 2015, forţând astfel o intrare a monedei chineze în portofoliul valu telor Băncii Mondiale. În paralel, de peste Ocean, Nouriel Roubini face predicţii apocaliptice în privinţa unui uriaş tsunami pe piaţa financiară chineză, ca urmare a investiţiilor neprofitabile ce reprezintă peste 30% din totalul investiţiilor în economie. Războiul valutelor se transformă în acest fel într-un război al prognozelor, fiecare tabără utilizând artileria grea în materie de voci şi canale de distribuţie a mesajelor.
SCENARIILE NU INCLUD CRESTEREA CONSUMULUI
Trader-ii nu exclud posibilitatea menţinerii volatilităţii preţurilor la resursele energetice în următoarele luni, ca urmare a instabilităţii de pe pieţele financiare. „Cât timp vor exista incertitudini şi suspiciuni privind evoluţia principalelor monede, preţul petrolului va fi volatil, cu oscilaţii de peste 3% de la o lună la alta. Pentru gazelle naturale, marjele de volatilitate pot ajunge la 1%, având în vedere că aceste resurse se bazează pe contracte şi consumuri mai stricte. În schimb, electricitatea şi petrolul vor avea variaţii mari“, susţine Steven Haes, analist al trader-ului Stanton Resources. Un fapt este cert: indiferent de evoluţia monedelor şi de influenţa lor pe pieţele financiare mondiale, toate scenariile privind evoluţia preţurilor, fie că ele cresc sau scad, nu include posibilitatea unei creşteri semnificative a consumului de resurse energetic până în primăvara anului viitor. Ceea ce înseamnă că vom asista în următoarele şase luni la evoluţii spectaculoase ale preţurilor resurselor energetice, chiar dacă aceste evoluţii vor avea la bază doar reactii virtuale ale valutelor de referinţă.