Tevi de otel
Instalatiile de baze, dar si aparatele pentru gaze sunt formate in tevi de otel ce au filet conic pentru imbinari sau tevi fara filet pentru imbinarile sudate. In cazul tevilor filetate compozitia materialului trebuie sa permita ca taierea filetului sa se realizeze fara asperitati si smulgeri, iar pentru tevile de sudat materialul trebuie sa se poata suda electric sau autogen.

Tevi de cupru
Tevile de cupru se folosesc la constructia aparatelor pentru gaze, precum serpentine de incalzire la incalzitoarele de apa, legaturile intre diferitele component ale aparetelor de reglare sau automatizare.
Tevile de cupru se folosesc cu imbinari prin alamire, racorduri olandeze cu etansarea tevii prin largirea pe con, etc. Ele trebuie confenctionate din cupru moale sau semitare, adica o stare ce permite largirea fara efort si fara crapaturi la etansare pe con, dar si la curbarea lor, cand nu exista alta solutie pentru a se face legatura intre doua puncte.

Tevi de plumb
Se foloseau in trecut pentru instalatiile de gaze prin care trecea gaz fabricat din carbuni ce aveau un continut ridicat de sulf si trebuia distribuit la presiuni mici. Astazi se pot folosi doar in cazul in care instalatia este supusa coroziunii de la vaporii de acizi ce ar ataca puternic otelul.

Tuburi de cauciuc
Se folosesc pentru legatura aparatelor mobile consumatoare de gaz, a aparatelor de uz casnic dar si  a celor de de laborator. Aceste furtunuri pot avea sau nu insertii de pansa. Pentru legatura aparatelor consumatoare de uz casnic la o butelie cu gaz lichefiat se utilizeaza un cauciuc fara insertie de panza, cu diametru interior de 6mm, o grosime a peretelor de 3.5mm.  Pentru gaz metan, la aparatele ce au consumuri mari se pot folosi tuburi de cauciuc de presiune GR 10 si cu diameter interioare de pana la 2 inch(50mm).

Tevi din plastic
Se folosesc cu success la instalatiile de apa si la unele din industria chimic atat casnic cat si pentru instalatii din industria chimica.

Gazometrele sunt rezervoare ce serversc la inmagazinarea gazelor. De asemenea el contribuie si la debitarea gazului, ceea ce este important in industria chimica. Ele au doua tipuri de constructie, fiecare fiind folosit pentru anumite scopuri. Gazometrul cu presiune constanta si volum variabil este deobicei folosit in industria siderurgica dar si in cea metalurgica, iar cel cu volum constant si presiune variabila se va folosi in industria chimica dar si in statiile de alimentare cu gaz de sonde(de exemplu statiile GPL).
La sistemul cu presiune constanta si volum variabil inmagazinarea se face la presiuni joase, in jur de 0,04-0,05 atmosfere, in timp ce cel de-al doile presiunile sunt intre 5-7 atmosfere, insa se pot atinge si valori de 15 atmosfere. De asemenea, in aceste gazometre se va depozita doar gaz ce nu are actiune coroziva asupra otelului.
In cazul gazelor combustibile se vor lua masuri de protective, precum plasarea gazometrelor la distante sigure pentru evitarea pericolului de explozie. Aceste distante variaza intre 40 si 250m, masuratorile luand in calcul capacitatea gazometrului, dar si tipul cladirii sau instalatiei fata de care se masoara distanta.
Gazometre cu presiune constanta si volum variabil
Vom vorbi in acest articol despre gazometrele cu presiune constanta si volum variabil datorita utilizarii lor in industriile mari din Romania.
Acest sistem este de doua tipuri, si anume gazometru umed(are un rezervor de apa si inchizatori hidraulici) si gazometru uscat(functioneaza cu piston si inchizatori cu unsoare lichida sau consistent).
Volumul primului tip de gazometru este mic, caci nu depaseste 60.000 m3. De asemenea cheltuielile de folosire sunt ridicate dar si folosirea sa este complicate din cauza inchizatorului hidraulic si a apei care poate ingheta.
Gazometrele uscate pe de alta parte folosesc intreaga capacitate pentru inmagazinarea gazului. De asemenea ele inlatura pericolul de inghet, iar rezervorul de apa reduce consumul de otel pentru construirea unui astfel de gazometru, deci so costurile de exploatare vor fi mai mici.

Exista doua modalitati de masurare a cantitatilor de gaze ce se livreaza consumatorilor, si anume, fi la capatul bransamentul(in cazul consumatorilor mari de gaze ce primesc gazul intr-o statie de reglare), fi la capetele coloanei de distributie interioara(in cazul consumatorilor din cladirile de apartamente, birouri, etc).
In primul caz, masurarea se face sub presiune medie sau redusa cu debimetre inregistratoare sau totalizatoare, sau cu contoare volumetrice(sau cu pistoane rotative) de presiune redusa. In cel de-al doilea caz inregistrarea se face cu ajutorul contoarelor volumetrice sau cu pistoane rotative, ambele avand presiune joasa. Debitrele si contoarele apartin firmei distribuitoare de gaz. Tot ei au datoria montarii lor, da si a supravegherii si intrenirii lor. De asemenea ei sunt obliganti sa se supuna organelor abilitate in caz de control.
O data cu coloana interioara de distributie se executa si claviaturile, adica ansamblul de fitiguri si piese fasonate. De asemenea se monteaza contorul printr-o  legatura simpla a racordului de intrare si iesire .
La contoarele volumetrice locul de contor consta intr-o placa ce are atasate, cu posibilitatea de a fi rigidizate, fitingurile de record la instalatie si la contor. Locurile de contor trebuie sa fie in incaperi uscate, aerisite si usor accesibile pentru citire. Astfel, ele vor fi montate la o inaltime de circa 1,5m, maxim 2m de pardoseala si la o distanta intre 3 si 10cm de perete(asta va permite ventilarea lor corecta). De asemenea se interzice montarea acestor contoare in camerele de locuit, in bucatarii si orice camera din apartament in general.
In cazul in care montarea contorului nu este posibila in conditiile de mai sus, se va monta pe un zid sau intr-un gang deschis, si va fi protejat de o nisa metalica cu cheie si aerisita.
Contoarele volumetrice mari vor fi sprijinite pe suporti, ca greutatea lor sa nu incarce legaturile cu instalatiile.

Un cromatograf de absorbtie este format dintr-un current de bioxid de carbon intr-o butelie ce are doua regulatoare care trece printr-un vas de siguranta la suprepresiune, mai apoi printr-un numerator de bule ce are rolul de a masura debitul(x bule pe minut) si de a mentine debitul constant. Bioxidul se usuca intr-un vas dupa care ajunge intr-o goloane de absorbtie cu carbine activ, pe care o atureaza si trece intr-o biureta gradata, care este plina de hidroxid de potasiu cu o concentratie de 35%. La intrarea in biureta se vor observa mici bule de bioxid de carbon ce dispar pe masura ce se combina cu hidratul de potasiu. Cu ajutorului unui dispozitiv special se introduce in curentul de bioxid de carbon o cantitate masurata din amestecul analizat. Deoarece toti componentii se absorb mai bine decat bioxidul de carbon, se vor fix ape carbunele din coloana, si vor dislocui o cantitate de CO2. Se retine proba de amestec in coloana, si continuand spalarea coloanei cu bioxid de carbon, carbunele active va elibera pe rand componentii amestecului, si deoarece nu intra in reactive cu hidroxidul de potasiu va putea fi citit in partea gradate.

Pentru o folosire cat mai corecta a gazelor combustibile compuse(formate din mai multe gaze, de exemplu GPL) este necesara cunoastea compozitiei lor. Asta inseamna cunoasterea exacta a proportiilor(atat de volum cat si de greutate) in care se gasesc gazele simple in gazul compus. Primele metode de desfacere a amestecurilor de gaze s-au bazat pe caracteristicile diferite de absorbtie a diferitelor component in anumite lichide, dar sip e baza presiunilor si temperaturilor de lichefiere. O alta metoda insa este cea de desfacere a amestecurilor in component simpli estea ce a cromatografiei. Ea este bazata pe adsorbtia sau absorbtia intregului amestec intr-un corp solid sau lichid, si eliberarea pe rand a componentilor. La cromatografia prin absorbtie, pentru a se mari efiecientei lichidului de absorbtie, el se va imbiba intr-un material poros, nu solid sau lichid.

Gazele colectate prin intermediul sondelor de petrol sunt gaze bogate, cu un continut de gazolina de peste 50g/Nm3. Asta se intampla deoarece, chiar si dupa procesul de separare, gazele mai contin produse petroliere ce alcatuiesc gazolina.
Aceste gaze bogate ajung in statii de dezbenzinare si dezgazolinizare. Dupa acest proces rezulta gaze sarace. Din acest pnct ele se trimit prin intermediul unor statii de compresoare la stati de intrare in conducta de transport.

Sondele de gaz metan au conductele colectoare legate direct la statia de intrare a gazelor in conducta de transport. La statia de intrare in conducta de transport au loc urmatoarele operatii: in primul rand se masoara cantitatile de gaze primite de la fiecare conducta colectoare, apoi se regleaza presiunea cu care vor intra gazele in conducta de transport. La intrare in conducta de transport se masoara volumul de gaz intrat si mai apoi se odorizeaza gazele.
Conductele ce leaga sondele, dar si conductele colectoare si conductele de transport sunt obligatoriu in subteran. Pe de alta parte separatoarele si statiile ce masoara gazele la sonde se pot instala si in aer liber, insa ele trebuie protejate intr-un mod corespunzator sip use in baraci metalice.
Statiile de intrare in conductele de transport, dar si statiile de masurare la anumite puncte ale conductei de transport se vor instala in cladiri de zid ce respecta normele in vigoare.

In proiecectul de executie a unei lucrari ce presupune montarea unor conducte de transport de gaze se va descrie traseul in detaliu, si vor fi respectate anumite indicatii si restrictii printre care amintim faptul ca in pamant traseul conductelor de gaz nu se va apropia la mai putin de un metro de orice alta retea subterana, daca conducta trebuie sa traverseze aerian ea va trebui sa fie pus ape suporti speciali, iar cand lungimea este de peste 40m, conducta se va izola termic.