Petrom, împreună cu ExxonMobil Exploration and Production Romania Limited (EEPRL), o filială a Companiei ExxonMobil, au anunţat că Domino-1, prima sondă de explorare în ape de mare adâncime din sectorul românesc al Mării Negre, indică prezenţa gazelor naturale. „Acest fapt este încurajator, însă este prea devreme în procesul de explorare şi evaluare a datelor pentru a specula dacă se vor dovedi comerciale sau nu“, conform comunicatului. Sonda Domino-1 este situată în blocul Neptun, la 170 kilometri de ţărm, în ape cu adâncimea de aproximativ 1.000 de metri, şi este forată cu tehnologie de ultimă generaţie. Operaţiunile de foraj au început la sfârşitul anului 2011 şi se estimează că adâncimea totală a sondei va fi de peste 3.000 de metri sub nivelul mării.
Evoluţia consumului de gaze naturale a revenit pe un trend ascendent după şocul suferit în anul 2009, când s-a înregistrat prima scădere a consumului global din ultimii 65 de ani. În raport cu resursele certe descoperite, această tendinţă de creştere a consumului ar putea genera o criză pe piaţa resurselor energetice primare în preajma anului 2035. Pentru evitarea unei astfel de crize – ce ar putea avea efecte mai mari şi pe termen mai lung asupra economiei decât criza financiară din 2008, generată de piaţa imobiliară şi de datoriile suverane din ţările cu economie dezvoltată –, conducerea IEA consideră că este strict necesară cooptarea în acorduri internaţionale pe termen lung a celor mai importanţi consumatori de energie din economia globală, ţări precum Rusia, India şi China. Conform scenariilor creionate de specialiştii IEA, pornind de la o creştere economic de 33% a ţărilor membre OECD până în anul 2035, cererea de resurse energetic primare va creşte cu o treime în aceeaşi perioadă. După calculele IEA, în următorii 20 de ani cererea de gaze naturale va depăşi cererea de cărbune. Dacă pentru cărbune se estimează o creştere cu 65% a cererii, pentru gaze natural cererea va tinde spre o creştere de 75% în raport cu cererea înregistrată în perioada 2010-2011. Urmând acest scenariu, în partea a doua a anului 2029 cererea de gaze naturale pe plan mondial va depăşi cererea de cărbune, iar tendinţa se va menţine cel puţin pentru următorii şase ani. Această evoluţie se bazează pe o creştere anuală de 2% pentru gaze naturale, comparative cu o creştere medie de 1,2% a cererii pentru resurse energetice. Tot până în anul 2035, producţia din surse de energie regenerabilă va creşte de la 13%, din mixul energetic de astăzi, la 18%. „Creşterea economic din ţările emergente conduce, implicit, la creşterea populaţiei şi a tuturor proceselor care generează nevoi suplimentare de energie în deceniile viitoare. Nu vom putea să ne bazăm pe resursele epuizabile şi va fi necesar să dezvoltăm producţia de energie din resurse regenerabile“, susţine directorul executiv al IEA, Maria van der Hoeven. „Guvernele trebuie să introducă măsuri mai puternice la investiţiile în tehnologii eficiente şi cu emisii reduse de carbon. Accidentul nuclear de la Fukushima, tulburările din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord şi un rebound sharp pe cererea de energie în 2010 (care a împins emisiile de CO2 la un nivel ridicat) au evidenţiat urgenţa şi amploarea provocării“, a mai spus directorul executiv Maria van der Hoeven. În prezent, creşterea surselor de energie regenerabilă este susţinută de subvenţii care se ridicau la 66 miliarde de dolari în 2010 şi ar fi necesar să ajungă la 250 miliarde dolari în 2035. Prin comparaţie, subvenţiile pentru combustibili fosili (în special pentru cărbune) au avut o valoare de 409 miliarde dolari în 2010.
RUSIA, SUA, CHINA, CANADA ŞI AUSTRALIA VOR DOMINA TOPUL PRODUCĂTORILOR DE GAZ NECONVENŢIONAL ÎN URMĂTORII 25 DE ANI
Un grup de ţări — format din Brazilia, Mexic, Indonezia şi Thailanda — este considerat important pentru viitorul resurselor energetice, datorită potenţialului ridicat de dezvoltare economică, pe baza consumului de resurse energetice primare. Membrii IEA apreciază că pentru promovarea eficienţei energetice printr-un plan de acţiuni ferme la nivel mondial este necesară cooptarea în acorduri bilaterale a acestor ţări şi nu mai este suficientă limitarea acţiunilor la ţările membre OECD. Preşedintele IEA, Nobuo Tanaka, consider că o prioritate pentru următorii zece ani este susţinerea financiară pentru dezvoltarea câmpurilor de panouri solare din nordul Africii, în deşertul Sahara, pentru a ajuta Uniunea Europeană să depăşească fără probleme o eventuală criză a resurselor primare de energie. „Europenii au nevoie de o strategie pentru soluţionarea înmagazinării resurselor primare, în special cele utilizate pentru producerea energiei electrice. Acestea ar trebui folosite doar pentru acoperirea vârfurilor de sarcină, iar majoritatea consumului casnic să se bazeze pe producţia de energie electrică din panouri solare şi câmpuri eoliene câteva luni din an“, a spus preşedintele IEA. O proiecţie a costurilor cu resurse energetice până în anul 2035, realizată de analiştii Agenţiei, conturează idea că urmează o perioadă foarte bună pentru ţările care deţin zăcăminte de gaze naturale, cererea fiind în creştere continuă pentru următorii 14-15 ani. După anul 2025, cererea de gaze naturale se va stabiliza. De aici, porneşte a doua concluzie clar definită: Birol susţine că Rusia va folosi capitalul acumulat din vânzarea gazelor natural pentru a dezvolta capacităţi de producţie din resurse regenerabile şi, astfel, Rusia se va menţine pe o poziţie-cheie în rândul furnizorilor de resurse energetice pentru Europa si Asia. Pe de altă parte, în timp ce Rusia se bazează încă foarte mult pe resursele de energie tradiţională, China a lansat, de doi ani, o adevărată campanie de investiţii în capacităţi energetice din resurse regenerabile. Chiar dacă investiţiile în regenerabile sunt, în mare măsură, realizate în exteriorul Chinei, asta arată că guvernul chinez este mai motivat să controleze capacităţi de producţie din afara Chinei, în timp ce companii energetice multinaţionale investesc în capacităţi de producţie tradiţionale pe teritoriul acestei ţări. Nu ar fi o surpriză foarte mare să constatăm că, în câţiva ani, China se va transforma într-o ţară cu reguli ecologice foarte stricte, în timp ce capacităţile de producţie poluante ar fi transferate în zona economiilor emergente sau în zona ţărilor sărace din Africa Centrală.
Faptul că South Stream poate să tranziteze apele Turciei era ultimul element de care avea nevoie Moscova pentru a realize proiectul de furnizare a gazelor către Europa, care rivalizează cu conducta Nabucco susţinută de UE, potrivit Reuters. În acest fel, South Stream poate ocoli Ucraina, una dintre principalele rute de tranzit ale gazelor ruseşti. Gazoductul South Stream avea nevoie de acest acord de tranzitare a apelor teritoriale ale Turciei (ţară care este, de asemenea, participant la proiectul Nabucco) pentru a ajunge în sud-estul Europei. „Aş dori să mulţumesc Guvernului turc pentru decizia de a autoriza construcţia South Stream în zona economică a Turciei“, a declarat premierul Vladimir Putin în cadrul unei ceremonii, la Moscova. Decizia Turciei, unul dintre cei mai mari consumatori de gaze natural ruseşti, a fost una neaşteptată, de vreme ce în luna noiembrie a anunţat că nu va prelungi un contract cu Gazprom, pentru 6 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Gazprom deţine o participaţie de 50% din proiectul South Stream, care este proiectat să transporte 63 miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe an către Europa; Eni din Italia are 20%, în timp ce EDF din Franţa şi Wintershall din Germania au câte15% fiecare.
La finele anului 2011, Guvernul a hotărât scoaterea din rezerva de stat, sub formă de împrumut, până la 31 octombrie 2012, a unor cantităţi de cărbune energetic şi păcură pentru unele centrale electrice şi termice afl ate sub autoritatea Ministerului Economiei sau în administrarea unor autorităţi locale, conform declaraţiei purtătorului de cuvânt al Guvernului, Ioana Muntean. „Este vorba despre o cantitate de peste 1,18 milioane de tone de cărbune energetic şi 137.000 de tone de păcură pentru 17 operatori economici. Măsura a fost luată pentru asigurarea, pe perioada iernii, a energiei electrice şi termice pentru populaţie“, a completat purtătorul de cuvânt al Guvernului. Împrumutul cantităţilor de păcură pentru trei dintre operatorii economici — CET Iaşi, SC Uzina Termoelectrica Giurgiu SA şi SC Electrocentrale Oradea SA — se acordă până la 31 martie 2012.
Sectorul energiei solare este în creştere, dar producătorii din Europa şi SUA se confruntă cu o presiune mare din partea companiilor chineze.
Compania chineză LDK Solar Co. a făcut o ofertă pentru achiziţionarea firmei germane Sunways, prin care ar avea acces la tehnologii de ultimă oră şi ar putea să pătrundă pe cea mai mare piaţă de energie fotovoltaică din lume. LDK Solar Co. este unul dintre cei mai mari producători de panouri solare la nivel mondial şi a oferit 24,2 milioane de euro pentru preluarea Sunways. În următoarea perioadă, oferta urmează să fi e studiată de acţionari şi de autorităţile de reglementare în domeniu. Dacă afacerea se va realiza, LDK Solar Co. va deveni prima companie chineză de energie solară de pe piaţa germană — cea mai mare piaţă de energie fotovoltaică din lume. Oferta companiei chineze vine în contextul în care Sunways a înregistrat pierderi în primul şi cel de-al treilea trimestru din 2011. LDK Solar Co. este cotată la cel mai mic nivel de încredere de către agenţia de evaluare Standard and Poor’s, în timp ce ratingul dat de Moody’s este B1, calificativ ce indică un risc ridicat. Experţii apreciază că oferta pentru Sunways va fi urmată de altele de acest gen pe piaţa europeană. În ultimii ani, mai multe fi rme importante din domeniu, printre care Solyndra din SUA şi Solar Millennium din Germania, au intrat în insolvenţă.
La Dubai a fost inaugurat un proiect ce vizează producerea de energie prin intermediul panourilor solare, căruia i s-a dat numele emirului: Complexul Muhammad Bin Rashid Al Maktium. Proiectul este considerat unul din cele mai impresionante din lume , având în vedere tehnologia de care dispune şi cantitatea de energie produsă. Acest proiect se integrează în perspectiva de conservare a resurselor naturale şi protecţie a mediului înconjurător, conform ADN Kronos.
Grupul petrolier norvegian Statoil a descoperit un nou zăcământ major de petrol în Marea Barenţ, care ar putea conţine până la 300 de milioane de barili echivalent petrol extractibil, conform AFP. Denumit Havis, acest zăcământ se află la nivelul lui Skrugard, un alt zăcământ descoperit de Statoil în aprilie 2011. Conform grupului petrolier, cele două zăcăminte ar putea conţine între 400 şi 600 milioane de barili. Chiar dacă zăcămintele Skrugard şi Havis nu comunică între ele (sunt separate de circa 7 kilomteri), deşi sunt vecine, urmează să fie explorate în comun, permi- ţând astfel reducerea costurilor de dezvoltare. Cele două zăcăminte sunt controlate de Statoil (50%), italienii de la Eni (30%) şi societatea public norvegiană Petoro (20%). Aceste două zăcăminte sunt cu atât mai importante, cu cât deschid perspective promiţătoare în Arctica pentru Norvegia, ţară a cărei producţie de hidrocarburi se află într-o scădere continuă în ultimii zece ani.
În 2010, Norvegia şi Rusia au încheiat un diferend frontalier vechi de 40 de ani asupra unei zone de 176.000 km2.
Anul 2012 a debutat cu intrarea în vigoare a legii care prevede obligaţia companiilor controlate de Statul Român şi care fac parte din portofoliul Fondului Proprietatea (FP) să iniţieze procedurile de listare până la data de 31 decembrie 2012. Cele 19 companii deţinute de stat şi care se află în portofoliul Fondului Proprietatea trebuie să înceapă procedurile de listare până la sfârşitul anului 2012, potrivit Legii 302/2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 16 din data de 9 ianuarie 2012. Companiile vizate sunt: Hidroelectrica SA, Romgaz SA, Complexul Energetic Turceni, Nuclearelectrica, CN Aeroporturi Bucureşti, Complexul Energetic Rovinari, Complexul Energetic Craiova, Electrica Distribuţie Muntenia Nord, Electrica Distribuţie Transilvania Sud, Electrica Distribuţie Transilvania Nord, Poşta Română, Societatea Naţională a Sării, CN Administraţia Porturilor Maritime, CN Administraţia Canalelor Navigabile.
Compania Goodyear vrea să scoată pe piaţă anvelope confecţionate pe bază de ulei de soia, conform Fox News. Descoperirea a fost făcută în San Angelo, statul american Texas, iar produsul este acum în faza de evaluare, pentru a stabili dacă poate fi folosit în siguranţă pe şosele. Dacă testele vor fi pozitive, anvelopele pe bază de soia vor fi mult mai ieftine, având în vedere că SUA este cel mai mare producător de soia şi ulei de soia din lume. De asemenea, durata de viaţă a noilor anvelope va fi cu 10% mai mare decât în cazul celor obişnuite. Testele sunt preconizate să înceapă în anul 2015.
În ultimii ani, piaţa de energie solară din China a cunoscut o dezvoltare mai mare decât America şi Europa, ajungând ca această ţară să detină mai mult de jumatate din producţia de panouri solare din lume.
Pentru liderii chinezi, resursele regenerabile reprezintă antidotul crizei energetice cu care se confruntă statul. Acum zece ani, câmpiile din Baoding erau celebre pentru producţia de carne de măgar. Astăzi, oraşul situat la sud-vest de Beijing a devenit pionierul industriei panourilor solare din China. Conform „Financial Times“, Yingli Solar, unul dintre cei mai mari producători de panouri fotovoltaice din lume, livrează de aici panouri în Brazilia, Germania sau SUA. Prin acordarea unor resurse financiare importante pentru tehnologiile eoliene, solare şi alte tehnologii verzi, China a reuşit să atragă anul trecut, potrivit estimărilor, 243 de miliarde de dolari din finanţări şi investiţii, punând astfel pe poziţie secundară ţări puternice din întreaga lume. Drumul Chinei către o ţară verde a început în urmă cu un deceniu, când consumul foarte mare de energie şi efectele dezastruoase ale poluării i-au îngrijorat pe liderii politici. Mai mult, în 2007, Beijing a pus la cale un proiect de dezvoltare a activităţilor eoliene, solare şi pe bază de biocombustibili. De atunci, capacitatea energiei eoliene s-a dublat în fiecare an. Practic, finanţările publice şi private au transformat China în cel mai mare investitor în energie regenerabilă din lume, cheltuind anul trecut 54,4 miliarde de dolari, potrivit Pew Charitable Trusts din SUA, care monitorizează acest sector. De altfel, nu ar trebui să ne mire această determinare, având în vedere că Beijingul îşi doreşte ca, peste zece ani, combustibilii nefosili să asigure 15% din energie, în comparaţie cu 8%, cât asigură în prezent resursele regenerabile.
Însă această dezvoltare a Chinei a fost „ajutată“ nu doar de sprijinul financiar al guvernului, ci şi de forţa de muncă ieftină şi piaţa internă de desfacere de dimensiuni mari. De asemenea, facilităţile de creditare acordate de către băncile controlate de stat au pus la dispoziţia companiilor de energie regenerabilă linii de credit în valoare de 47 de miliarde de dolari.
Toate bune şi frumoase până în acest moment dar preţul practicat de China pentru panourile solare şi turbinele eoliene a dus la o scădere cu 40% a sumei la nivel internaţional. „În prezent, produsele finite sunt mai ieftine datorită Chinei. China a fost cea care a schimbat regulile jocului“, spune Wolfgang Jussen, directorul executiv al Repower, un producător german de turbine.
ALTERNATIVA AMERICANĂ
Pentru că nu şi-au dorit să ocupe a doua poziţie pe această piaţă cu un uriaş potenţial financiar, în faţa avântului chinez, în 2009, SUA au stabilit „Recovery and Reinvestment Act“, restricţionând astfel achiziţia de materiale străine prin ajutoare financiare.
A fost măsura prin care Departamentul de Comerţ al SUA a hotărât să sprijine companiile americane producătoare de panouri solare, precizând că piaţa americană a fost invadată de produsele firmelor concurente, subvenţionate de statul chinez.
Această reglementare a venit după ce mai mulţi producători de panouri solare americani, în frunte cu SolarWorld, au cerut guvernului să penalizeze companiile chinezeşti pentru practica de dumping a acestora pe pieţele americane.
Care a fost poziţia Chinei în faţa unei asemenea situaţii? Hu Jintao, preşedintele Chinei, a făcut o vizită în SUA după doar câteva zile de la anunţul celui mai mare producător american de panouri – Evergreen Solar – că va închide principala sa fabrică şi că vor rămâne 800 de oameni fără serviciu, realizând un joint venture cu o companie chineză. Michael El-Hillow, Preşedinte & CEO Evergreen Solar, a declarat în pragul falimentului: „Producătorii de panouri solare din China au primit un sprijin financiar considerabil din partea guvernului, în contextul unei mâini de lucru ieftine, ceea ce i-a transformat în lideri pe această piaţă. În timp ce SUA şi alte economii industriale din vest sunt victimele costurilor de instalare a panourilor, este de aşteptat ca America să se afle pe o poziţie dezavantajoasă.“
Solyndra, o companie californiană de producţie de sisteme fotovoltaice, a anunţat, la rândul său, că va închide una din cele două fabrici, în contextul în care Solyndra a fost desemnată în 2010 drept „Una din cele 50 cele mai inovative companii din lume“ de către revista „Technology Review”.
Nevada este un teritoriu intrat deja în colimatorul Chinei. În oraşul Laughlin, unde locuiesc 7.300 de americani, chinezii de la ENN Group vor construi o fabrică în valoare de peste 5 miliarde de dolari, ce va produce panouri solare. ENN Group a cumpărat peste 20 de hectare în oraşul american, la un preţ de 4,5 milioane de dolari, mai puţin de opt ori faţă de solicitarea americanilor în urmă cu câteva luni. Compania chineză va produce panouri solare ce vor arunca în sistemul energetic american peste 700 de megawati, suficient pentru a aduce curent electric în peste 175.000 de case americane. Fabrica va avea peste 2.500 de angajaţi în final. Cu toate acestea, importul de panouri solare din China către SUA a crescut cu 247% din 2009 până în 2011, ceea ce a dus la o scădere a preţului, ce nu este privită cu ochi buni de capitaliştii americani.
Administraţia Americană a crescut tariful vamal pentru componente ale panourilor solare, de la 2,9% la 4,73%.
„E absurd să spui că succesul companiilor chinezeşti se datorează împrumuturilor cu dobândă mică acordate de băncile de stat. Poţi obţine dobânzi mici şi de la o bancă
comercială din Occident. În plus, şi guvernele din Germania şi SUA au oferit ajutor financiar dezvoltatorilor de panouri solare“, a declarat Huang Ming, fondatorul companiei Himin Solar Corporation. China are o cotă de piaţă de 50% pe segmentul celulelor fotovoltaice din Statele Unite şi a însumat vânzări de 3 miliarde dolari în 2011, faţă de 640 de milioane în 2009.
