Combinatul Mechel de la Câmpia Turzii a început investiția într-o nouă linie de producție a profilelor din oțel, care va produce în prima fază 1.000 de profile pe lună, cu posibilitatea de extindere. Investiția de peste1 milion de euro este destinată creșterii cererii de pe piață a construcțiilor. După finalizarea investiției, combinatul putea produce 2.000 de tone pe lună.
Alegerea modalității de încălzire a halelor industrial este influențată în principal de înălțimea acestora și de natura izolației. Pentru clădirile joase (4-5 m) bine izolate și pe care vrem să le încălzim în întregime, de exemplu, încălzirea cu aer cald este o soluție economică. Pentru halele înalte (peste 5 m), cu o slabă izolație termică, sau din care vrem să încălzim doar o zonă, sunt mai potrivite soluțiile de încălzire prin radiație în infraroșu (tuburi radiante, panouri radiante ceramice). Natura activităților desfășurate în halele de producție sunt și ele luate în considerare atunci când alegem o soluție de încălzire. Halele de sudură sau de vopsitorie, de exemplu, presupun un nivel de reîmprospătare a aerului ridicat. Asta înseamnă că aerul extras va fi compensate prin aer proaspăt din exterior, încălzit în prealabil. Există mai multe tehnici de încălzire. Cele folosite la noi cel mai des pană acum presupuneau o centrală mare, încălzirea făcându-se cu aeroterme. Destul de comune sunt și tuburile radiante. Multe companii recomandă folosirea generatoarelor cu aer cald alimentate cu gaz (sau GPL ), pompele de căldură pe gaz sau sistemele split. Ce alegem?
Soluții de încălzire cu aer cald
În cazul spațiilor de producție mari, dar cu înălțime mică (4-5 m), sau a spațiilor în care există restricții de natură tehnologică ce împiedică încălzirea radiantă,cele mai potrivite soluții de încălzire sunt cele cu aer cald. Acestea se referă în principal la generatoarele cu aer cald. Generatoarele permit recircularea aerului încălzit în spațiul de producție.Funcționează cu arzătoare pe gaz (sau GPL ) oripe motorină, iar distribuția se face prin tubulatură metalică sau cu refulare direct în hală. Sunt recomandate în spațiile în care activitatea se desfășoară pe o perioadă îndelungată din zi.Avantajele sunt certe:viteză de încălzire mare,temperatură uniformă, eficiență energetică ridicată(ardere performantă),consum redus (generatoarele funcționează cu eficiență constantă, doar când apareo cerere de căldură). În plus, sunt ușor de instalatși mai sigure în exploatare decât centralele termice.Unele generatoare au schimbător de căldură cu „efect de sol” (groundeffect), ceea ce asigură reducerea stratificării termice și a consumului de gaz cu până la 20%.
Soluții de încălzire prin radiație
Încălzirea prin radiație în infraroșu este potrivită în halele industriale în care se înregistrează pierderi mari de căldură – care au înălțimi de peste 5 m, sunt slab izolate termic sau în care dorim să încălzim doar anumite zone. Radiația în infraroșu încălzește local suprafețele (oamenii, utilajele), nu aerul. Ea se propagă în linie dreaptă, ca și lumina, ceea ce înseamnă că trece prin aer fără pierderi, încălzind suprafețele corpurilor cu care vine în contact. De aceea, soluțiile de încălzire a halelor cu ajutorul radiației au o mulțime de avantaje: consumul de combustibil și energie este redus, variația temperaturii pe verticală este foarte mică, permit încălzirea sectorizată a halelor mari, nu antrenează praful și particulele în suspensie. Dezavantajele se referă la obligativitatea păstrării distanțelor de siguranță față de substanțele și corpurile inflamabile, imposibilitatea montării corpurilor la înălțimi de sub 2,2 m și interzicerea utilizării în spațiile puternic inflamabile.
Încălzirea cu panouri radiante este folosită în halele industriale de peste 5 m. Acestea transmit căldura prin radiație suprafețelor și obiectelor înconjurătoare, încălzind aerul din încăpere. Avantajul este că fluxul termic se concentrează unde este necesar, iar pierderile de căldură sunt minime. Încălzirea este foarte rapidă (după aprindere, 95% din puterea radiant este atinsă în 5 minute), iar montarea panourilor în câmpuri încrucișate asigură un confort uniform în zona acoperită. Temperaturile pot fi astfel adaptate necesităților pe zone de lucru și intervalelor orare. Sunt economice, se întrețin ușor, nu poluează cu noxe și au o durată mare de viață. Tuburile radiante transmit căldura prin intermediul radiațiilor în infraroșu, încălzind fără a crea curenți de aer. Tuburile sunt echipamente autonome și independente care permit controlul și direcționarea căldurii spre anumite zone. Se prind de perete sau tavan (la înălțimi de până la 20 m), aproape de zonele care trebuie încălzite, și se racordează la rețeaua de gaz și cea electrică. Fiecare hală industriala are particularitățile sale de luat în considerare când alegeți cea mai potrivită soluție de încălzire. Pentru a vedea care sunt opțiunile, consultați-vă neapărat cu o firmă specializată.
Ce este OPEC?
Prescurtarea OPEC vine de la Organisation of the Petroleum Exporting Countries, care se traduce prin Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol. OPEC este un organism permanent și interguvernamental care a fost înființat în anul 1960. Momentul constituirii sale este Conferința de la Bagdad. Cei cinci membri fondatori ai acestei organizații sunt Iran, Irak, Kuweit, Arabia Saudită și Venezuela. Ulterior, celor cinci țări li s-au adăugat alte nouă: Qatar (în 1961), Indonezia (1962); Libia (1962); Emiratele Arabe Unite (1967); Algeria (1969); Nigeria (1971); Ecuador (1973) – țară care a decis să nu facă parte din OPEC în perioada decembrie 1992-octombrie 2007 –, Angola (2007) și Gabon (din 1975 până în anul 1994). Odată cu revenirea Ecuadorului, OPEC numără 13 membri. Între principalele obiective ale activității OPEC se regăsesc coordonarea politicilor petroliere ale țărilor membre, astfel încât producătorii de petrol să beneficieze de prețuri stabile și eficientizarea furnizării de petrol către țările consumatoare. Până în anul 2005, organizația a stabilit o marjă a prețului la barilul de petrol, dar și un set clar de acțiuni în eventualitatea în care prețul ar fi scăzut sub cota minimă sau ar fi crescut peste cea maximă. În anul 2005, organismul a abandonat această politică, renunțând la stabilirea unor prețuri fixe.
Concluziile summitului OPEC de la Jeddah
La mijlocul lunii iunie 2008 s-a desfășurat un nou summit OPEC , găzduit de orașul saudit Jeddah. La reuniune au participat țările producătoare de petrol, principalele țări consumatoare, dar și marile grupuri internaționale, producătoare și cumpărătoare de petrol. Cel mai important subiect de discuție de pe ordinea de zi a fost problema prețului barilului de petrol pe piața internațională. Acesta a doborât cote istorice în ultima vreme, previziunile membrilor OPEC nefiind îmbucurătoare. Având în față perspectiva unui preț posibil de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului, țări precum SUA sau Germania au încercat să determine o creștere a nivelului de producție al țițeiului. Această măsură este văzută, de altfel, drept principala modalitate de a stabiliza prețul țițeiului la nivel mondial. Propunerea a avut susținători și opozanți deopotrivă. Arabia Saudită a declarat că a mărit producția de țiței până la 200.000 de barili pe zi, în timp ce președintele OPEC s-a declarat împotriva unei astfel de acțiuni.
Ce menține prețul petrolului ridicat?
Pe de-o parte, cei mai mari producători de petrol spun că extrag o cantitate suficientă de țiței, astfel încât nu se simte nevoia unei măriri a capacității de producție petrolieră. Pe de altă parte, cei mai mari consumatori spun că, pentru a limita ritmul de creștere al prețului petrolului, e nevoie de mărirea cantității de țiței extras. Există și alți factori însă ce fac ca prețul barilului de petrol să bată record după record. Unul dintre motive este devalorizarea dolarului în raport cu alte monede de circulație internațională. Deprecierea valutei americane este strâns legată de explozia prețului, dat fiind faptul că tranzacțiile cu petrol se efectuează în dolari. O altă cauză ce stă la baza situației actuale este creșterea tot mai mare a cererii de petrol față de ani trecuți, coroborată cu imposibilitatea de a menține raportul dintre cerere și ofertă la un nivel echilibrat. Totodată, cele mai mari rezerve de țiței se regăsesc în regiuni instabile din punct de vedere politic, furnizarea de petrol stând tot timpul sub semnul întrebării.
Cote istorice ale barilului de petrol
Jumătatea anului 2008 a însemnat depășirea unui nou record istoric în ceea ce privește cotațiile barilului de petrol la bursele din New York și Londra. Ca și cum atingerea pragului symbolic de 140 de dolari per baril nu era de ajuns, prețurile continuat să crească, ajungând până la valori de peste 143 de dolari. Prin comparație, prețul barilului de petrol se situa undeva în jurul valorii de 50 de dolari la jumătatea lui 2005. Principala cauză ce a condus la existența unor astfel de cotații este deprecierea dolarului American Valuta SUA a ajuns în această perioadă foarte aproape de cea mai scăzută valoare din istorie, de la introducerea monedei euro încoace, raportul dintre cele două monede fiind de 1 dolar și 58 de cenți per euro. Predicțiile nu aruncă o lumină îmbucurătoare asupra evoluției prețului petrolului. Mersul împiedicat al economiei americane, dar și cererea tot mai mare de petrol din partea țărilor consumatoare par să mențină acest trend crescător. În acest timp, analiștii anunță prețuri chiar și de 170 de dolari per baril până la sfârșitul anului curent.
Prin achiziția, la sfârșitul anului trecut, a Ductil Steel, compania Mechel a devenit cel mai important jucător local de pe piața de oțelbeton, care este cel mai folosit material în construcții. Ductil Steel, active pe piata produselor lungi și trase din oțel-carbon și slab aliat, deține două centre de producție pe piața locală, Ductil Steel Buzău și combinatul Oțelul Roșu
Pe baza experienţei specialiştilor săi, CSIS furnizează puncte de vedere strategice şi soluţii persoanelor- cheie din guverne, instituţii internaţionale şi din societatea civilă. Principala misiune a programului CSIS „Energy and National Security” este de a oferi instrumentele necesare unei politici energetice cu efecte pozitive pe termen lung, iar acest lucru se realizează prin cercetări în domeniul energetic şi analize independente.
Este un organism neutru, fără atribuții de decizie, unde se discută subiecte legate de energie și aflate în directă legătură cu dialogul politic din Uniunea Europeană. Scopul Forumului este să faciliteze schimbul reciproc de informații între reprezentanții parlamentelor, membrii Comisiei Europene, funcționarii europeni și alte autorități. Astfel, forumul organizează conferințe, întâlniri, seminarii și delegații împreună cu membrii Parlamentului European și reprezentanți a Comisiei Europene și ai altor instituții din UE . Publică, pentru membrii săi, un buletin de știri lunar.
Rusia și China și-au dat mâna peste Asia Centrală, sub auspiciile Organizației pentru Cooperare de la Shanghai (SCO , în engleză), și sunt în competiție cu SUA pentru a câștiga prietenia elitei militare din „stan”-urile din regiune. Livrarea de echipament militar către Kazakhstan, Kirghizstan, Tadjikistan și Uzbekistan este văzută ca parte a acestui proces de apropiere. Și, pentru ca SUA să lase la intrarea în stepele Asiei orice speranță, Putin declara de curând că „toate încercările de a rezolva unilateral probleme de ordin global și regional sunt sortite eșecului”.
Forumul Regional al Energiei (iunie, Neptun) a pus pe tapet mai multe subiecte regionale. Conducta submarină South- Stream, care ar permite transportul gazului natural din Rusia în Italia (prin Bulgaria și Grecia), concurează proiectul Nabucco, ceva mai avansat, care presupune transportul gazului din Turcia în Austria (prin Bulgaria, România și Austria). Un alt subiect dezbătut la Neptun a fost legat de interesul Rusiei pentru centrala nuclear de la Belene (în Bulgaria), văzut ca o ingerință prin intermediul investițiilor în energie în spațiul UE. De asemenea, întărirea sistemelor electrice interconectate este un subiect fierbinte. Cablul electric care ar lega Constanța de Istanbul ar facilia transferul de energie electric pe tot mai dinamica piață sud-est europeană.
La summitul OPEC de la Jeddah de la sfârșitul lunii iunie, ministrul petrolului saudit, Ali al-Nuaimi, a ținut să liniștească spiritele, declarând că rezervele de petrol sunt suficiente pentru multe decenii de acum înainte. Panica stârnită de o posibilă criză ar fi nefondată, ceea ce înseamnă că dublarea prețului petrolului din ultimul an nu are o bază reală. Saudiții s-au declarat interesați în stabilizarea prețului petrolului și au anunțat că vor face investiții astfel încât să ajungă la o producție de 12,5 milioane de barili pe zi la sfârșitului lui 2009, producție pe care, la nevoie, să o poată suplimenta până la 15 milioane de barili pe zi.
Preşedintele Venezuelei a ameninţat SUA că va sista livrările de petrol după ce compania americană Exxon Mobil a câştigat în instanţă blocarea vânzării de active venezuelene în valoare de 12 miliarde de dolari. În urma disputei cu Exxon (privind obţinerea de compensaţii pentru pierderea unor operaţiuni, după naţionalizarea unui proiect al companiei americane), preţul petrolului a crescut brusc.