Grupurile de lucru pentru probleme de energie din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie a Franţei (CCIFER) au în lucru mai multe propuneri care urmăresc armonizarea europeană a legislaţiei din România, echitatea şi eficienţa energetică. Printre propune rile pentru eficienţă energetică se numără: implementarea unui Contract Tip de „gestiune a energiei în clădiri“; iniţierea unui program operaţional românesc dedicat eficienţei energe tice în clădiri, care să faciliteze accesul la finanţările europene destinate unor asemenea investiţii; valorificarea cogenerării prin intermediul unui program naţional de moder nizare a centralelor termice.
Creşterea constrângerilor în privinţa producţiei de petrol limitează oferta, în vreme ce, dacă analizăm cererea, în special cea venită din economiile emergente, este în creştere, avertizează Fondul Monetar Internaţional într-un studiu vizând piaţa petrolului. În opiniaâ cercetătorilor FMI, preţurile vor rămâne ridicate, iar statele ar trebui să ia în considerare surse alternative de energie. O creştere de 10% a preţului la petrol duce la o scădere cu numai 0,2% a cererii mondiale, ceea ce înseamnă că o creştere permanentă cu 10% a preţului la ţiţei ar reduce cererea cu 0,7% în 20 de ani. Pe de altă parte, o creştere de 1% a veniturilor rezultă într-o creştere cu 0,68% a cererii de ţiţei.
Reorientarea consumatorilor către bunurile de strictă necesitate, schimbarea obiceiurilor de cumpărare, modificarea atitudinii faţă de economisire sunt doar câţiva factori ce determină schimbări de strategie pentru marii producători industriali. Managementul stocurilor, inclusiv al celor legate de resurse energetice, se adaptează la noile realităţi. Managementul energetic pune accent pe eficienţa costurilor şi pe reducerea consumului. Cu alte cuvinte, industria este în plin proces de recalibrare a volumelor şi a costurilor, iar acest proces are efecte majore asupra sectorului energetic. Dar perspectivele nu sunt deloc pesimiste. Acelaşi raport întocmit de OECD arată că economia globală are toate şansele să înregistreze o creştere a consumului de 1,7% în 2011. Creşterea va veni însă din zona ţărilor cu economii emergente precum India, China, Brazilia şi Mexic. După doi ani succesivi de creştere economică, India aşteaptă şi o creştere a nivelului de trai, care să se reflecte prin creşterea consumului de bunuri. Revoluţia industrială din China a adus cu ea o dublare a veniturilor pe cap de locuitor faţă de anul 2005. Brazilia şi Mexic au avut creşteri economice spectaculoase în perioada 2007–2010, când economia mondială era în agonie. Rezultatul acestor evoluţii se reflectă acum atât în activitatea industrială, cât şi în valoarea consumului. India şi China au devenit, începând cu anul 2009, principalele destinaţii ale investiţiilor în producţia de energie. Conform ultimelor statistici ale Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), numai în 2009, în cele două ţări au fost demarate 11 proiecte de central nucleare, totalizând o valoare cumulată a investiţiilor de peste 80 de miliarde de dolari, în timp ce investiţiile în alte forme de producţie a energiei au atins valoarea de 147 miliarde de dolari. În prezent, energia nuclear reprezintă numai 2% din producţia Chinei şi 3% din cea a Indiei. Pe de altă parte, cel mai mare producător de energie nuclear sunt Statele Unite, în care funcţionează 103 reactoare. Organizaţia Naţiunilor Unite anunţa în luna ianuarie că producţia mondială de energie nucleară s-ar putea dubla până în 2030, pe fondul cererii foarte mari din partea economiilor emergente şi a temerilor legate de siguranţa rezervelor energetice şi a schimbărilor climatice. La începutul anului 2011, 31 de central nucleare se aflau în construcţie, dintre care 16 în ţările în curs de dezvoltare.
FUKUSHIMA – ÎNCĂ O SCHIMBARE DE DIRECŢIE
În luna martie 2011, un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter a distrus reactoarele 2 şi 3 de la central nucleară de la Fukushima, Japonia. Evenimentul are o importanţă istorică în rândul cauzelor ce au modificat esenţial strategiile energetice ale ţărilor cu economie dezvoltată. Atât Statele Unite, cât şi Uniunea Europeană au analizat oportunitatea continuării dezvoltării unor proiectenucleare pe teritoriul lor, după acest eveniment.Discuţiile la nivel european suntextrem de aprinse. Potrivit ultimului eurobarometrucu privire la energia nucleară,61% din europeni sunt de părere că energianucleară ar trebui diminuată. Pe de o parte,pentru siguranţa cetăţenilor Uniunii, parlamentariide la Bruxelles sunt nevoiţi săadopte măsuri suplimentare de securitatenucleară; pe de altă parte, energia electricobţinută în reactoarele nucleare asigură unrandament mai bun şi costuri de producţiemai mici. Randamentul global al sistemuluienergetic este mic. De exemplu, în 2007,pentru satisfacerea nevoilor de energie utilăale Uniunii Europene, s-au consumat 2.452Mtep, ceea ce corespunde unui randamentde aproximativ 34%. 1.796 Mtep au fostastfel pierdute în transformările energetic(rafinare, producţie de electricitate) şi înutilizările finale (randamentul aparatelorelectrocasnice, vehicule). Această pierdere constituie prima poziţie în consumul de energie şi, deci,deţine ponderea cea mai mare în emisia de CO2. Folosireamai extinsă a energiei nucleare ar contribui la îndeplinireaangajamentelor din Tratatul de la Kyoto (scăderea cu 20% aemisiilor de carbon până în 2020), precum şi la reducereadependenţei faţă de Rusia. Energia nucleară ne permite săevităm emisia a 720 milioane de tone dioxid de carbon pean. Asta înseamnă că, în fiecare an, economisim mai multdecât ne cere Protocolul de la Kyoto, adică 450 milioane detone.Europenii sunt nevoiţi să se apropie de un compromis înproblema nucleară şi pentru că un acord în ceea cepriveşte liberalizarea pieţei energiei fosile pare imposibil.Comisarul pentru Competiţie a propus dezmembrareamonopolurilor naţionale energetice, prin separareaactivităţilor de producţie de cele de distribuţie. Dacăreţelele de distribuţie de electricitate ar trece în posesiaunor companii independente, s-ar investi mai mult în construireaunor conducte şi reţele de electricitate transfrontaliere,dat fiind că exploatarea acestora ar deveni principal sursă de profit.În acest fel, statele europene ar putea scăpa şi de una dintrecele mai ruşinoase probleme, privarea de electricitate, din cauza unor reţele de transmisie proaste (aşa cum s-aîntâmplat când Germania, Italia, Franţa, Spania şi Portugaliaau rămas fără curent în martie 2002).
MIXUL ENERGETIC EUROPEAN TREBUIE MODIFICAT
În prezent, mixul energetic al Europei este dominat de combustibilii fosili. În 2008, petrolul a constituit aproximativ 36% din consumul energetic al UE, gazele naturale – 24%, combustibilii solizi – 18%, puterea nucleară – 15%, iar resursele regenerabile – 7,9%. Previziunile Agenţiei Internaţionale a Energiei arată că petrolul va reprezenta cel mai important combustibil în mixul energetic primar, iar cererea de gaze naturale va creşte cel mai rapid. Factura de petrol a Uniunii Europene (pentru petrol importat şi petrol produs intern) însumează aproximativ 250 miliarde euro pe an, reprezentând 2,3% din produsul intern brut. Aproximativ jumătate din energia consumată în UE se produce pe plan intern, cealaltă jumătate fiind importată. Ţările membre ale UE deţin doar 0,6% din rezervele descoperite de petrol ale lumii şi 2% din cele de gaze naturale, concentrate în cea mai mare parte în Marea Nordului, dificil de valorificat din punct de vedere tehnic. În aceste condiţii, se estimează că dependenţa UE de resurse exogene va creşte la două treimi în 2030, moment în care UE va importa 94% din necesarul de petrol, 84% din consumul de gaze naturale şi 59% din necesarul de combustibili solizi. La această perspectivă deloc liniştitoare s-au adăugat efectele crizei economice din ultimii trei ani. Criza economică a generat o volatilitate ridicată, pe evoluţia preţurilor pentru resursele energetice primare, în special pentru petrol şi gaze naturale. Volatilitatea este accentuată şi de dezechilibrele de pe piaţa monetară, unde dolarul pune presiune inflaţionistă asupra economiilor emergente, în timp ce euro îşi negociază supravieţuirea în criza datoriilor publice din ţările europene. Devine tot mai evidentă necesitatea de modificare a mixului energetic în favoarea surselor regenerabile, astfel încât dependenţa Uniunii Europene de importuri să nu devină atât de mare în următorii 20 de ani. În actualele condiţii, menţinerea unor preţuri reglementate pentru energie avantajează consumatorii persoane fizice şi companiile de dimensiuni reduse. Pentru companiile industrial medii şi mari, care pot negocia un contract pe termen lung cu furnizorii, liberalizarea ar reprezenta un pas înainte în ceea ce priveşte performanţa economică.
LIBERALIZAREA PIEŢEI – MĂRUL DISCORDIEI ÎN INTERIORUL UE
Există însă temeri că liberalizarea ar conduce şi la o escaladare a preţurilor, dar acestea nu sunt confirmate de
evoluţiile post liberalizare din acele ţări membre ale Uniunii Europene care au liberalizat piaţa energiei. În România, reticenţa faţă de liberalizarea preţurilor energiei vine în special din considerente sociale, având în vedere nivelul de trai scăzut şi veniturile mici ale populaţiei. În ultimele luni însă, presiuni pentru liberalizarea preţurilor au venit atât din partea Comisiei Europene, cât şi din partea FMI şi a Băncii Mondiale.
Pentru a evita o escaladare a preţurilor, cu efect direct asupra sectorului industrial care achiziţionează gaze natural de pe piaţa spot, România are nevoie de interconectări în reţelele de transport europene. Potrivit oficialilor Ministerului Economiei, încheierea lucrărilor de interconectare la conductele Arad–Szeged şi Ruse Giurgiu anul acesta ar crea premisele pentru liberalizarea pieţei de gaze natural fără consecinţe negative asupra evoluţiei preţului. Preţurile pe piaţa spot sunt, în anumite cazuri, apropiate de preţurile la gazelle naturale din producţia internă, ceea ce anulează practic orice tentativă de direcţionare a preţurilor la nivelul tarifelor la care România importă gaze naturale din Rusia. Asta nu înseamnă însă că preţul mediu de furnizare a gazelor naturale va rămâne la nivelul actual, dar eliminarea subvenţiilor va conduce la ridicarea preţului mediu la nivelul unor ţări ca Bulgaria şi Turcia şi va fi mult mai apropiat de media europeană pentru cele 27 de state.
SECURITATEA APROVIZIONĂRII RĂMÂNE ÎN DISCUŢIE
Reducerea consumului în ţările membre ale Uniunii Europene nu înseamnă însă că problema aprovizionării cu resurse energetice nu mai este la fel de acută. Experienţele negative din anii precedenţi le-au determinat pe acestea să găsească pe cont propriu, la nivel de stat membru, sau în comun, prin Comisia Europeană, soluţii alternative pentru aprovizionarea cu resurse energetice primare. Proiecte noi şi vechi de conducte pentru transportul gazelor naturale, proiecte pentru noi centrale nucleare, parteneriate încheiate la nivel de guverne cu principalul furnizor de resurse – Rusia – sunt doar o parte din arsenalul de strategii cu care europenii îşi asigură un viitor liniştit în ceea ce priveşte sursele de energie. Scăderea producţiei europene mult peste scăderea înregistrată în consumul de gaze natural a acutizat necesitatea abordării unor parteneriate strategice cu principalii exportatori de gaze naturale, pentru a obţine garanţiile necesare în ceea ce priveşte consecvenţ a livrărilor. Dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale din lume, europenii nu au prea multe alegeri de făcut. Norvegia exportă deja în Uniunea Europeană 100 miliarde de metri cubi, Olanda exportă 30 miliarde de metri cubi, Algeria transferă către Europa mai mult de 80% din producţie. În topul celor mai mari importatori de gaze naturale din lume, cinci poziţii sunt ocupate de ţări din Uniunea Europeană, respectiv Germania (importuri în 2009 de 83 miliarde de metri cubi), Italia (69 miliarde de metri cubi), Franţa (45 miliarde metri cubi), Spania (34 mililiarde metri cubi) şi Marea Britanie (29 miliarde metri cubi). Pentru negocieri serioase privind importul de gaze nu a rămas decât furnizorul tradiţional: Rusia. Politicile europene privind energia din resurse regenerabile vor avea, şi ele, un rol foarte important în viitor în stabilirea preţurilor pentru resurse energetice. Directivele europene privind creşterea consumului de energie din surse regenerabile determină, implicit, creşterea preţului energiei. Or, şi aceste riscuri trebuie acoperite în contractele dintre furnizor şi beneficiar.
Pentru a accelera proiectele strategice vitale ale Uniunii Europene, Comisia Europeană a propus o procedură simplificată şi mai rapidă pentru acordarea autorizaţiilor de construcţie, cu stabilirea unui termen maxim pentru obţinerea autorizaţiei finale şi a finanţării din partea Uniunii. Comisia Europeană mai susţine că trebuie să existe un „ghişeu unic“, care să gestioneze cererile pentru toate autorizaţiile necesare realizării unui proiect. Potrivit Comisiei Europene, există cinci priorităţi decisive, iar în următoarele luni vor fi lansate iniţiative şi propuneri legislative concrete. Discuţii pe această temă au fost deja purtate de şefii de stat şi de guvern în cadrul primei reuniuni la nivel înalt a UE pe tema energiei, care a avut loc pe 4 februarie 2011. Pentru România, primul pas pentru integrarea într-o piaţă paneuropeană integrată în domeniul energiei îl reprezintă liberalizarea integrală a preţurilor, urmând ca toate celelalte modificări legislative să se realizeze ulterior acestei etape
ROMÂNIA, MAI APROAPE DE ECHILIBRUL ENERGETIC
Pentru companiile româneşti, crearea pieţei paneuropene de energie reprezintă practic o normalizare a relaţiilor comerciale dintre furnizorii de energie, pe de o parte, şi consumatorii de energie, de cealaltă parte. Interconectarea la reţelele de transport şi distribuţie europene, realizată parţial în acest moment, dublată de liberalizarea preţurilor pentru resurse energetice, dar şi pentru servicii de transport şi distribuţie, va permite fiecărui furnizor în parte să negocieze contractele cu consumatorii, în funcţie de parametrii solicitaţi de aceştia şi de condiţiile de livrare. În acelaşi timp, furnizorii de energie vor putea negocia cu clienţii serviciile integrate de distribuţie în cadrul aceluiaşi pachet, fără a mai fi necesară defalcarea pentru încadrarea livrărilor şi a serviciilor de distribuţie în parametrii impuşi prin normele reglementate. Singurele îngrădiri în negociere vor fi cele impuse de piaţa concurenţială, de specificul consumatorului şi de normele de mediu. De cealaltă parte, consumatorul de energie poate beneficia, prin crearea pieţei paneuropene, de o varietate de oferte privind serviciile integrate şi poate opta nu numai pentru cel mai bun preţ, dar şi pentru cel mai eficient pachet de servicii oferit de companiile energetice. O astfel de organizare a sistemului energetic ar favoriza, în primul rând, consumatorii de energie, prin competiţia directă asigurată pe rutele de aprovizionare alternative, dar şi printr-un grad sporit de securitate a aprovizionării. În plus, Comisia propune noi măsuri privind posibilitatea comparării preţurilor, schimbarea furnizorilor de energie şi sisteme de facturare clare şi transparente. În acest fel, consumatorul va putea compara facturile pentru consumuri similare provenite de la furnizori diferiţi, astfel încât să facă cea mai bună alegere în privinţa furnizorului cu care va încheia contractul final.
AVANTAJELE PIEŢEI PANEUROPENE
Analizată din perspectivă macroeconomică, realizarea pieţei energetice paneuropene aduce avantaje atât din perspective dezvoltării durabile, cât şi prin prisma investiţiilor. Guenther Oettinger, Comisarul european pentru energie, estima valoarea investiţiilor în sectorul energetic european la peste 1.000 de miliarde de euro până în anul 2020, ceea ce, în termeni financiari, se poate traduce ca fiind domeniul economic cu cea mai mare capacitate de absorbţie a investiţiilor în următorii 8-9 ani. Se vor lansa patru proiecte majore în domenii esenţiale, pentru asigurarea competitivităţii Europei, precum noi tehnologii pentru reţele inteligente, stocarea energiei electrice, cercetarea privind cea de-a doua generaţie de biocombustibili şi parteneriatul „proiecte urbane inteligente“, pentru promovarea reducerii consumului de energie în zonele urbane.
STIMULENTE PENTRU REDUCEREA COSTURILOR
Din această perspectivă, Uniunea Europeană creează premisele unor noi oportunităţi pentru industria orizontală şi cea de servicii energetice conexe. Comisia îşi propune să se concentreze asupra celor două sectoare care prezintă cel mai ridicat potenţial de reducere a consumului de energie: transporturi şi construcţii. În vederea finanţării măsurilor de reabilitare a locuinţelor şi de reducere a consumului de energie, Comisia va propune, până la jumătatea anului 2011, unele stimulente investiţionale şi instrumente financiare novatoare. Potrivit Comisiei, în sectorul public trebuie avută în vedere eficienţa energetic atunci când se achiziţionează lucrări, servicii sau produse, iar în sectorul industrial, certificatele de eficienţă energetică ar putea fi un stimulent pentru a determina companiile să investească în tehnologii cu consum energetic redus. Oportunităţile deschise prin obiectivele energetic ale Uniunii Europene încorporate în strategia „Europa 2020 pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii“, adoptată de Consiliul European în iunie 2010, oferă atât furnizorilor, cât şi consumatorilor de energie, premisele proiectării unor planuri de afaceri pe termen mediu şi lung, pe baza dezvoltării durabile a sectorului energetic
Comisia Europeană a solicitat oficial Italiei, Poloniei şi României să îşi alinieze la normele UE legislaţiile naţionale privind preţurile la energie pentru consumatorii finali. Legislaţia referitoare la piaţa internă a energiei (Directiva 2009/72/CE şi Directiva 2009/73/CE) prevede că statele membre trebuie să asigure libertatea consumatorilor de a achiziţiona energie electrică şi gaze naturale de la furnizorul ales de ei. Pentru România, CE a trimis două avize motivate, unul pentru energie electrică şi unul pentru gaze naturale. „Legea română a energiei electrice a instituit o piaţă reglementată a energiei electrice. Preţurile reglementate sunt aplicabile tuturor consumatorilor casnici şi întreprinderilor mici şi mijlocii care nu şi-au exercitat încă dreptul de a schimba furnizorul. La gaze naturale, preţurile reglementate pentru consumatorii finali sunt încă aplicabile tuturor consumatorilor“, arată CE.
Problemele apărute la centrala nucleară de la Fukushima, Japonia, în urma cutremurului de 9 grade pe scara Richter, au ridicat serioase semne de întrebare cu privire la viitorul industriei energetice nucleare, în mod special în punctele cu vulnerabilitate seismică de pe glob. Reorientarea producţiei de energie către metodele tradiţionale, dar mai poluan te, nu este acceptată cu uşurinţă de statele cu economii dezvoltate. Soluţia pare să fie dezvoltarea producţiei de energie din surse regenerabile, dar şi producţia energiei în ţări cu economii emergente şi exportul acesteia către ţările dezvoltate.
Eficienţa energetică şi dezvoltarea durabilă a sectorului energetic, prin utilizarea resurselor regenerabile, au fost principalele teme ale discuţiilor purtate la masa rotundă organizată de Energy Business Council în luna februarie la Paris. Richard H. Jones, director executive adjunct al Agenţiei Internaţionale pentru Energie, a prezentat o analiză axată pe comparaţii între rezervele de resurse energetic primare şi consumul global de resurse energetice, din care reiese că, fără o strategie clar definită în privinţa dezvoltării sectorului de producţie energetică din resurse regenerabile, omenirea riscă să epuizeze resursele tradiţionale înainte de sfârşitul acestui secol.
Conform datelor deţinute de IEA, evoluţia consumului în raport cu resursele certe descoperite ar putea genera o criză pe piaţa resurselor energetice primare în preajma anului 2035. Pentru evitarea unei astfel de crize (ce ar putea avea efecte mai mari şi pe termen mai lung asupra economiei decât criza financiară din 2008, generată de piaţa imobiliară şi de datoriile suverane din ţările cu economie dezvoltată), conducerea IEA consideră că este strict necesară cooptarea în acorduri internaţionale pe termen lung a celor mai importanţi consumatori de energie din economia globală, ţări precum Rusia, India şi China. Un alt grup de ţări, format din Brazilia, Mexic, Indonezia şi Thailanda, este considerat important pentru a fi implicat într-un astfel de proiect, datorită potenţialului ridicat de dezvoltare economică pe baza consumului de resurse energetice primare. Membrii IEA şi participanţii la Energy Business Council apreciază că, pentru promovarea eficienţei energetic printr-un plan de acţiuni ferme la nivel mondial, este necesară cooptarea în acorduri bilaterale a acestor ţări şi nu mai este suficientă limitarea acţiunilor la ţările membre OECD. Preşedintele Agenţiei, Nobuo Tanaka, a expus participanţilor punctul de vedere al IEA cu privire la priorităţile pentru următorii 10 ani. Conform acestuia, susţinerea financiară pentru dezvoltarea câmpurilor de panouri solare în nordul Africii, în deşertul Sahara, este esenţială pentru a ajuta UniuneaEuropeană să depăşească fără probleme o eventuală criză a resurselor primarede energie. Tanaka a mai afirmat căenergia electrică produsă în centralelenucleare şi termocentralele cu producţiehibridă acoperă consumul industrial european,iar energia solară şi cea eoliană arputea acoperi cu succes cererea de energieelectrică pentru consumul casnic.Economistul-şef al IEA, Fatih Birol, a prezentat
în cadrul mesei rotunde o proiecţie a costurilor cu resurse energetice până în anul 2035, din care s-au desprins două idei clar conturate. O primă idee este că urmează o perioadă foarte bună pentru ţările care deţin zăcăminte de gaze naturale, cererea fiind în creştere continuă pentru următorii 14-15 ani. După anul 2025, cererea de gaze natural se va stabiliza. De aici porneşte a doua concluzie clar definită: Birol susţine că Rusia va folosi capitalul acumulat din vânzarea gazelor naturale pentru a dezvolta capacităţi de producţie din resurse regenerabile şi astfel Rusia se va menţine pe o poziţie-cheie în rândul furnizorilor de resurse energetic pentru Europa şi Asia. Participanţii la masa rotundă Energy Business Council au dezbătut timp îndelungat rolul pe care îl va avea Rusia în domeniul eficienţei energetice şi au concluzionat că acest rol este în strânsă dependenţă de evoluţia relaţiilor economice pe care guvernul de la Moscova le va dezvolta cu cele două mari ţări asiatice: China şi India.
Pe de altă parte, şeful Departamentului pentru Eficienţă Energetică şi Mediul Înconjurător din cadrul IEA, Rick Bradley, a susţinut că, în timp ce Rusia se bazează încă foarte mult pe resursele de energie tradiţionale, China a lansat de doi ani o adevărată campanile de investiţii în capacităţi energetice din resurse regenerabile. „Chiar dacă investiţiile în regenerabile sunt în mare măsură realizate în exteriorul Chinei, asta arată că guvernul chinez este mai motivat să controleze capacităţi de producţie din afara Chinei, în timp ce companii energetic multinaţionale investesc în capacităţi de producţie tradiţionale pe teritoriul acestei ţări. Nu ar fi o surpriză foarte mare să constatăm că în câţiva ani China se va transforma într-o ţară cu reguli ecologice foarte stricte, în timp ce capacităţile de producţie poluante ar fi transferate în zona economiilor emergente sau în zona ţărilor sărace din Africa Centrală“, a afirmat Bradley.
Concluziile mesei rotunde organizate de IEA, prin Energy Business Council, au fost legate de ritmul revenirii economiei mondiale după criza financiară. Ideea principală a dezbaterilor a fost axată pe soluţiile pentru limitarea creşterii consumului industrial de energie la un nivel sub 0,16 dolari pentru fiecare dolar producţie netă, adică o intervenţie clară asupra modernizării capacităţilor de producţie în detrimentul creşterii volumului de producţie. Asta presupune, printre altele, şi un control mai riguros asupra presiunilor speculatorii generate de preţurile resurselor primare de energie. În prezent, pentru fiecare dolar realizat în economia mondială se consumă 0,197 dolari pentru energie, conform calculelor realizate de Jorge Murray şi Carol Popa, din raportul „Future Energy Consumption“ realizat pentru elaborarea raportului annual OECD.
Gérard Mestrallet, preşedinte şi CEO al GDF SUEZ, şi Jean-François Cirelli, vicepreşedinte GDF SUEZ, au inaugurat o nouă instalaţie, cu o capacitate de 435 MW, ce funcţionează cu ciclu combinat de gaz la centrala electric de la Montoir-de-Bretagne (Loire- Atlantique). Această central SPEM, prima unitate de acest gen situată în vestul Franţei, va oferi un supliment de producţie de energie electrică vitală pentru securitatea aprovizionării cu energie în Pays-de-la-Loire şi regiunile Bretania. Pentru o investiţie de aproape 300 milioane euro, centrala Montoir- de- Bretagne va genera 2,2 TWh de electricitate pe an, echivalentul consumului annual de energie electric de la aproape 450.000 gospodării. Construcţia centralei a durat peste doi ani. În Franţa, GDF SUEZ are o capacitate totală de producţie energie electrică de peste 8.000 MW, din care 2.147 MW sunt produşi din gaze naturale.
Din luna mai, companiile petroliere ruse trebuie să îşi suspende exporturile de produse petroliere, în încercarea de a remedia penuria de benzină cu care se confruntă mai multe regiuni din Rusia. „Reducerea volumului exporturilor ar trebui să ne permit să satisfacem nevoile ţării în materie de produse petroliere“, a declarat Serghei Kudriaşov, adjunct al ministrului Energiei, susţinând că „în mai, toată producţia companiilor petroliere ruse va fi destinată pieţei interne“. Această decizie este luată în contextual în care piaţa rusă s-a trezit în faţa problemelor privind aprovizionarea reţelelor de staţii de distribuţie în anumite zone. Se pare că toată această situaţie neplăcută a fost provocată de premierul Vladimir Putin, care, cu mai ult timp în urmă, le-a solicitat companiilor petroliere să reducă preţurile, pentru ca populaţia să fie protejată în faţa creşterii cotaţiilor la ţiţei. Răspunsul companiilor: exporturile de carburanţi au crescut cu 40% de la începutul anului, companiile petroliere preferând să vândă produsele la preţuri mai mari.
Francezii şi-au propus să interzică circulaţia maşinilor fabricate înainte de 2000 în suburbia Seine Saint Denis din Paris începând cu anul viitor, urmând ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, restricţia să se aplice la nivelul întregii ţări. Ministerul Mediului vrea să extindă restricţia, deocamdată aflată doar în fază de experiment, în alte 7 oraşe din Franţa: Paris, Clermont Ferrand, Lyon, Aix en Provence, Grenoble, Bordeaux şi Nisa.
