Daniel Defoe povesteşte despre biogaz în insula sa pierdută, lăsând pe seama inventivităţii lui Robinson Crusoe ineditul, curiosul combustibil. Marco Polo menţiona în jurnalele sale de călătorie folosirea „canalelor de scurgere acoperite“, chinezii utilizându-l probabil încă de acum 2000-3000 de ani. Ce facem noi, în secolul XXI cu biogazul?
Metanului i-a fost recunoscută valoarea practică şi comercială în Anglia, în 1890, fiind folosit prima dată în oraşul Exeter, la iluminat. Există şi azi schiţele unei fose septice create special pentru generarea curentului electric necesar alimentării felinarelor de noapte. Mai sunt şi alte consemnări despre câteva facilităţi de producţie a gazului metan în diferite părţi ale lumii, dar şi dovezi că mulţi fermieri se interesau dacă asemenea mici făbricuţe de metan ar putea fi instalate şi la fermele lor. Instalaţii de producere a metanului au fost construite în multe gospodării rurale, cu precădere în China şi India, iar mai nou, şi în Vietnam. Fabrici la scară mică ce operează deşeuri menajere funcţionează deja în zonele globului cu climă tropicală şi temperată. Necesitatea unor astfel de mici fabrici este tot mai mare în insulele Pacificului de Sud, unde crescătorii de vite aruncă toate dejecţiile animale în golfuri şi ape curgătoare. Aceste proceduri au un impact negativ asupra mediului înconjurător, poluarea distrugând fauna marină şi contaminând apele subterane.
ÎNAPOI ÎN TIMP
Tehnologia sau procesarea acestui gaz are urme vechi în istorie. La 1630, van Helmont menţiona folosirea lui şi apoi, în 1667, Shirley făcea acelaşi lucru. În 1808, sir Humphrey Davy făcea experimente cu bălegar, pe care îl procesa printr-o instalaţie în condiţii de vid. Se pare că Davy nu era direct interest de gaz, ci îşi frământa mintea să vadă dacă bălegarul putrezeşte. La rândul său, Jan Baptista Van Helmont a consemnat în sec. XVII că din materiile organice descompuse se pot obţine gaze inflamabile. În 1778, contele Alessandro Volta a ajuns la concluzia că există o corelaţie directă între cantitatea de materie organică în descompunere şi cantitatea de gaz inflamabil care se produce. Prima fabrică de combustie a gunoaielor a fost construită în 1859, într-o leprozerie de lângă Mumbay, India. Această ţară are deja o lungă istorie privind dezvoltarea procesării biogazului. În prezent, există multe reactoare cu biogaz în stare de funcţionare.
CE ESTE BIOGAZUL?
Biogazul este un amestec de gaze (metan, bioxid de carbon şi hidrogen) care se formează în procesele de fermentaţie sau gazeificare a unor substanţe organice; aceste gaze, prin ardere, sunt o sursă energetic (energie biogenă). În general, compoziţia sa este formată din 50-75% metan, 25-50% dioxid de carbon, 0–10% azot şi până la 1% hidrogem. Biogazul poate fi utilizat cu succes pentru producerea de electricitate, pentru încălzirea spaţiului, pentru gătit, încălzirea apei. Poate fi compresat, înlocuind gazul natural comprimat folosit la vehicule.
DE LA BĂILE ASIRIENILOR, LA CONFORTUL MODERN
Orice fel de materie organică sau biomasă poate fi folosită într-un mod sau altul drept combustibil. Biomasa este format din carbon, hidrogen, oxigen şi azot, rezultate în urma proce- sului de fotosinteză în plante, dar se află sub multe forme de natură vegetală sau animală. Biomasa din care se obţine energie provine din culturi, resturi de la procesarea mâncării sau din deşeurile menajere municipale sau industriale. Sunt câteva metode de utilizare a acestora, printre care combustia directă, care poate fi precedată de un tratament fizic sau chimic; este vorba de mărunţirea sau uscarea biomasei pentru selectarea anumitor proprietăţi specific ale acesteia. Exemple ar fi operaţiunile de combustie pentru producerea energiei termice sau combustia incompletă, prin care se obţin gazele de sinteză şi produse chimice. Alte metode sunt gazeificarea şi procesele anaerobice. Aplicaţiile biotehnologiei anaerobic datează de pe vremea asirienilor, în sec. X î.H., fiind un procedeu de încălzire a băilor. Jurnalul francez Cosmos menţiona prima instalaţie de tratament anaerobic al deşeurilor domestice lichide într-o cameră închisă, cunoscută sub numele de „Mouras Automatic Scavenger“, în 1881. Câţiva ani mai târziu, o cameră septică după modelul Mouras a fost construită în oraşul Exeter, Anglia, de către Donald Cameron.
ISTORIA BIOGAZULUI ÎN ROMÂNIA
În ţara noastră, istoria biogazului s-a desfăşurat după două etape: cea de cercetare şi cea de implementare la scară largă a facilităţilor de biogaz; la rândul său, cercetarea a avut în vedere două direcţii principale: capacităţile mari, cuplate cu uzine de tratare a apei, şi dezvoltarea unor facilităţi de capacitate mică şi medie pentru sectorul agricol.
1958 – au început cercetările pentru identificarea bacteriei metanogenice în deşeuri menajere şi animale;
1964 – s-a obţinut biogaz din nămol organic;
1978 – au fost construite facilităţi industrial cu uzine de tratare a apei cu o capacitate zilnică de 2.000 m³.
1980 – aproape toate oraşele mari aveau dezvoltată şi implementată tehnologie de prelucrare a biogazului. Capacitatea de producţie de biogaz era estimată la 85.000 m³ biogaz pe zi, 31 milioane de m³ pe an;
După 1990 nu s-au mai făcut investiţii importante în acest domeniu şi nici nu s-au desfăşurat lucrări de mentenanţă la facilităţile existente. Energia produsă din biogaz a scscăzut după 1994 la 0,06 TWh pe an.
GDF SUEZ Energy România, cu peste 1.340.000 clienţi, este unul dintre liderii pieţei de energie din România. Având o experienţă de peste 30 de ani în domeniul gazelor naturale, GDF SUEZ Energy România propune consumatorilor personae juridice oferte specifice din domeniile furnizării de gaze naturale şi de electricitate
sau servicii energetice conexe.
GDF SUEZ Energy România, companie afiliată a celui mai mare grup energetic la nivel mondial, Grupul GDF SUEZ, are ambiţia de a propune soluţii eficiente clienţilor săi, în spiritual dezvoltării durabile. Prin ofertele dezvoltate, echipa GDF SUEZ Energy România construieşte un parteneriat ce are ca misiune să garanteze soluţii energetic adecvate.
Indiferent de oferta sau serviciul propus, echipa GDF SUEZ Energy România este aproape de clienţi, asistându-i în fiecare aspect al consumului de energie:
-prin expertiză – o echipă de consilieri experimentaţi este gata să îi ajute pe consumatori în a găsi soluţii optime de consum şi de economii de energie;
– prin securitatea aprovizionării – GDF SUEZ Energy România are un portofoliu de aprovizionare diversificat şi o politică responsabilă de înmagazinare;
– prin informaţii accesibile şi servicii de proximitate – echipa companiei asigură clienţilor un contact dedicat şi actualizarea continuă a datelor pe site-ul web, în newslettere periodice şi în revista Oxygen. De asemenea, GDF SUEZ Energy România organizează conferinţe şi seminarii de împărtăşire a principalelor noutăţi din energie.
BENEFICII PENTRU CLIENŢI
– ofertă adaptată care conferă vizibilitate asupra consumurilor de energie;
– consiliere ante şi post contractare;
– simplitate în gestionarea afacerii din punct de vedere energetic.
RESPONSABILITATE ÎN FIECARE ACTIVITATE
Toate serviciile şi ofertele propuse de GDF SUEZ Energy România au ca element definitoriu atenţia pentru nevoile consumatorilor, astfel încât clienţii să îşi poată gestiona în mod eficient consumul de energie, în condiţii de rentabilitate. Astfel, a fi responsabil se traduce, pentru echipa GDF SUEZ Energy România, în atenţia pentru aşteptările consumatorilor: de aceea, compania se poziţionează ca un partener strategic, direct interest de succesul clienţilor săi.
Totodată, GDF SUEZ Energy România, în spiritul propriilor valori de exigenţă, angajament, îndrăzneală şi coeziune, se implică activ în societate. Prin programele şi acţiunile de responsabilitate socială pe care le iniţiază sau le susţine, echipa companiei reiterează dorinţa explicită de a contribui la o viaţă mai bună a comunităţilor locale. Traducând direcţiile de acţiune ale Grupului GDF SUEZ la nivel local şi adaptându-le la contextul şi la nevoile societăţii româneşti, GDF SUEZ Energy România susţine proiecte din următoarele domenii: educaţie, social, protecţia mediului, sport, cultură şi sănătate.
Valorile GDF SUEZ Energy România:
– Exigenţa – să garantăm performanţa pe termen lung faţă de toţi partenerii noştri, urmărind eficienţa şi inovaţia în beneficial clienţilor;
– Angajamentul – să îmbinăm dezvoltarea Grupului cu respectul faţă de planetă asigurând serviciile esenţiale pentru om şi mediul înconjurător;
– Îndrăzneala – să trăim prezentul cu optimism şi să construim viitorul valorificând creativitatea noastră;
– Coeziunea – să ne mobilizăm forţele valorizând spiritul de echipă astfel încât să facem din energie şi din mediul înconjurător resurse durabile de progres şi dezvoltare.
Poate că cel mai important beneficiu ale energiei eoliene este că reduce expunerea spre volatilitate a preţului la combustibil. Este un motiv suficient cât să justifice interesul tuturor ţărilor europene pentru puterea vântului, chiar dacă energia obţinută este mai scumpă raportată la kWh.
O turbină eoliană este un dispozitiv care transform energia cinetică a vântului în energie mecanică. Dacă energia mecanică este folosită la producerea de electricitate, dispozitivul poate fi numit generator eolian, iar dacă energia mecanică este destinată operării unei maşinării, cum este cea pentru măcinarea grâului sau pomparea apei, dispozitivul este numit moară eoliană sau pompă eoliană. Turbinele eoliene de astăzi sunt construite pe axă vertical sau orizontală. Cele mai mici turbine au aplicaţii mărunte, cum ar fi încărcarea bateriilor, în vreme ce turbinele mari devin o sursă tot mai important de energie electrică.
PERSANII, CEI MAI INVENTIVI
Persanii au folosit puterea morilor de vânt încă din anul200 Î.H. Roata acţionată de vânt a lui Heron din Alexandria marchează una dintre primele dispozitive acţionate de puterea vântului din istorie. Primele mori eoliene consemnate cu valoare practică au fost cele construite în Sistan, o regiune situată între Afganistan şi Iran, în sec. 7, şi erau folosite la măcinarea grâului. În timpul primului Război Mondial, fabricanţii americani de mori de vânt produceau 100.000 de mori pe an, cele mai multe pentru pomparea apei la ferme. Un precursor al generatoarelor eoliene cu axă orizontală era pus în funcţiune la Yalta, fosta URSS, în 1931; este vorba de un generator de 100kW montat pe un turn de 30 m conectat la sistemul de distribuţie local. Rapoartele spun că avea un factor de capacitate de 32%, ceea ce nu diferă mult de generatoarele actuale.
ECONOMIA ENERGIEI EOLIENE
Preţul energiei eoliene depinde mult de locul ales pentru parcul eolian. Acesta este un element-cheie, inclus
în dezbaterile privind preţul şi costul energiei. Investiţiile în puterea vântului se fac pe termene lungi, pentru că acest gen de energie poate fi vândut cel mai bine pe contracte cu o durată de 15–25 ani. În termeni generali, proprietarii de turbine eoliene preferă contractele de lungă durată, pentru că astfel reduc riscurile de investiţie.
Atât în Europa, cât şi pretutindeni în lume, puterea vântului ia proporţii rapide. În ultimii zece ani, instalaţiile pentru exploatarea „morilor de vânt“ au crescut de la aproximativ 1,7 GW în 1990 la 100 GW în decembrie 2008, la nivel global; se poate spune că se înregistrează o creştere de aproximativ 35% pe an pentru piaţa anuală de energie eoliană. În termeni de economie a energiei eoliene, s-a constatat că puterea vântului reduce preţurile la energie. Acest fapt se poate observa cel mai bine în ţări ca Danemarca, Spania şi Germania, unde procentul de energie eoliană – raportat din totalul energiei furnizate – este de 21%, 12% şi, respectiv, 7%. După cum demonstrează aceste ţări, puterea vântului devine un jucător din ce în ce mai important pe piaţa energiei, iar asemenea procente ridicate pot influenţa semnificativ preţurile. În Marea Britanie, secretarul liberal democrat în domeniul energiei, Chris Huhne, a declarat că numărul turbinelor eoliene, al celor montate în largul mării şi al celor terestre trebuie să crească continuu, astfel încât Marea Britanie să ajungă la 15% energie din surse regenerabile până în 2020. În Marea Britanie, turbinele instalate în larg sunt o opţiune foarte bună pentru energia regenerabilă, mai bună decât turbinele terestre: în primul rând, că nu se manifestă opoziţie din partea opiniei publice. În prezent, în lume funcţio nea ză peste 80.000 de turbine aeroelectrice, cu puteri de câteva sute de kW sau peste 1 MW, grupate în central aeroelectrice compuse din sute de agregate. Respectivel agregate sunt montate pe stâlpi înalţi de 20–100 m şi folosesc turbine cu elice de diametre între 20 şi 80 m.
ROMÂNIA NU RĂMÂNE ÎN URMĂ
În România, cercetările efectuate de Universitatea Politehnică din Timişoara, în colaborare cu Electrica şi
Hidrotim, demonstrează că pe amplasamentul montan Semenic, la 1400 m înălţime, se poate construi o
primă centrală aeroelectrică compusă din circa 300 agregate de 500 kW, cu o putere totală instalată de
150.000 kW. Aici s-ar putea produce într-un an o energie de aproximativ 300 milioane kW, iar investiţia acestui proiect ar putea să se ridice la 150 milioane dolari. Costul energiei produse în central eoliene este apropiat de cel al actualelor central termoelectrice.
MODELE TOT MAI NOI
O turbină gigantică ale cărei mişcări imită căderea în spiral a seminţelor de platan ar putea fi revoluţionară în industria energiei regenerabile. Cercetătorii britanici pun la punct un aerogenerator care va măsura 274 m şi va produce circa 10 MW. Este construit de firma Wind Power, în colaborare cu o firmă de arhitectură din Grimshaw şi cercetători de la Universitatea Cranfield din Marea Britanie. Primul aerogenerator va fi funcţional până în 2013 şi are două braţe care pleacă de la bază, în formă de „V“, cu vele montate pe toată lungimea. Când vântul trece peste ele, acţionează ca nişte ventilatoare aerodinamice, gene rând mişcări care învârtesc structura cu 3 rotaţii pe minut.
Uniunea Europeană se bazează pe Statele Unite pentru relansarea economiei mondiale, în timp ce americanii cer zonei euro să restabilească încrederea pe pieţele financiare. Aceasta pare să fie înţelegerea tacită dintre UE şi SUA în cadrul întâlnirii G7 ce a avut loc în prima săptămână din luna septembrie. Potrivit analiştilor, nu există nicio direcţie clară de acţiune în G7, deoarece nu există un acord în privinţa politicilor monetare şi fiscale
între americani şi europeni. Practic, la reuniunea din septembrie nu s-a făcut altceva decât să se prezinte problemele cu care se confruntă ţările din G7, dar fără să fie prezentate soluţii.
Primele semne de întrebare au apărut în primăvara acestui an, când, pe fondul unei scăderi a cererii de resurse energetice, preţul acestora a continuat să crească. Semnalele au venit din partea dealer-ilor de pe pieţele internaţionale, unde preţul maximal oferit pentru comandarea unor cantităţi mai mici de resurse energetice era cu peste 3% mai mare decât preţul tranzacţiilor spot încheiate cu o zi în urmă. Reacţiile la această situaţie nu au întârziat să apară. Deşi, aparent, ar trebui să fie mulţumit de creşterea preţurilor pentru resurse energetice, premierul rus Vladimir Putin nu a pierdut ocazia să-i „taxeze“ pe americani într-un discurs politic, referindu-se la modul în care trader-ii americani abordează pieţele internaţionale în plină criză economic
Dincolo de declaraţiile politice, efectele economice ale acestei evoluţii nu au întârziat. Două săptămâni mai târziu, Standard & Poors a redus pentru prima dată în istorie rating-ul de ţară al SUA şi a declanşat războiul valutelor pe pieţele internaţionale. Evaluarea mărfurilor, a materiilor prime şi a resurselor energetice a devenit o adevărată provocare. Dolarul american riscă să se deprecieze în raport cu principalele valute, ceea ce justifică o creştere a preţurilor, acestea fiind exprimate în dolari pentru 78% din mărfurile tranzacţionate pe plan mondial. Nici moneda euro nu dă prea multe semne de vigoare, Grecia fiind tot mai aproape de un default prin care ar provoca o reală depresiune economică în zona euro. Tocmai din acest motiv, paritatea euro/dolar nu a suferit modificări sub- stanţiale în ultimele şase luni, ceea ce înseamnă că preţurile resurselor energetice ar trebui să se stabilizeze.
CINE TULBURĂ APELE?
În prezent, datoriile SUA totalizează 14.300 miliarde de dolari, plus cei 1.000 miliarde de dolari aprobaţi de Congres în luna august. Expunerea cea mai mare a SUA este în relaţia cu China, şi totalizează peste 3.000 de miliarde de dolari. Analiştii financiari se aşteptau ca în această vară China să-şi reducă expunerea pe dolar, prin vânzarea de obligaţiuni. Dar acest lucru nu s-a întâmplat şi, într-un timp foarte scurt, pe pieţele financiare s-a resimţit o lipsă acută: moneda americană. Cu alte cuvinte, preţul resurselor a crescut în vara ce a trecut, ca urmare a unei acute crize de cash în moneda în care se intermediază tranzacţionarea mărfurilor. Profitând de această situaţie, China a anunţat liberalizarea cursului yuanului până în 2015, forţând astfel o intrare a monedei chineze în portofoliul valu telor Băncii Mondiale. În paralel, de peste Ocean, Nouriel Roubini face predicţii apocaliptice în privinţa unui uriaş tsunami pe piaţa financiară chineză, ca urmare a investiţiilor neprofitabile ce reprezintă peste 30% din totalul investiţiilor în economie. Războiul valutelor se transformă în acest fel într-un război al prognozelor, fiecare tabără utilizând artileria grea în materie de voci şi canale de distribuţie a mesajelor.
SCENARIILE NU INCLUD CRESTEREA CONSUMULUI
Trader-ii nu exclud posibilitatea menţinerii volatilităţii preţurilor la resursele energetice în următoarele luni, ca urmare a instabilităţii de pe pieţele financiare. „Cât timp vor exista incertitudini şi suspiciuni privind evoluţia principalelor monede, preţul petrolului va fi volatil, cu oscilaţii de peste 3% de la o lună la alta. Pentru gazelle naturale, marjele de volatilitate pot ajunge la 1%, având în vedere că aceste resurse se bazează pe contracte şi consumuri mai stricte. În schimb, electricitatea şi petrolul vor avea variaţii mari“, susţine Steven Haes, analist al trader-ului Stanton Resources. Un fapt este cert: indiferent de evoluţia monedelor şi de influenţa lor pe pieţele financiare mondiale, toate scenariile privind evoluţia preţurilor, fie că ele cresc sau scad, nu include posibilitatea unei creşteri semnificative a consumului de resurse energetic până în primăvara anului viitor. Ceea ce înseamnă că vom asista în următoarele şase luni la evoluţii spectaculoase ale preţurilor resurselor energetice, chiar dacă aceste evoluţii vor avea la bază doar reactii virtuale ale valutelor de referinţă.
Procesul de liberalizare a pieţei de energie din România, ceva mai frânat, mai îngreunat şi mai întârziat decât în restul Uniunii Europene, naşte destule semne de întrebare: Care sunt oportunităţile de afaceri apărute după liberalizarea pieţei de electricitate şi gaze naturale? Asistăm la o creştere a competitivităţii energetice, la o sporire a investiţiilor? Care va fi impactul economic în sectorul energetic, dar şi asupra companiilor consumatoare?
Statisticile şi datele Comisiei Europene confirmă faptul că economia românească este printre cele mai energofage din Europa. Pentru a aduce un aport de 1.000 euro la produsul intern brut se consumă de patru ori mai mult decât media consumurilor celorlalte ţări europene. În faţa acestei ineficienţe, soluţia experţilor constă în continuarea liberalizării pieţei energetice, în aşa fel încât pe termen mediu şi lung, preţurile energiei produse pe plan intern (gaze naturale şi energie electrică) să tindă către cele internaţionale. Efortul financiar receptat de consumatorii din piaţă, atât companiile cât şi populaţia, va fi mai mare în anii următori, scumpiri ale energiei urmând să se facă din 2013, conform surselor oficiale ale Ministerului Economiei, iar până în 2015, energia din producţia internă şi cea din importuri, în special gazele naturale, urmate de electricitate, să fie vândută la preţuri de piaţă liberă europeană.
NU MAI SCUMP, CI MAI IEFTIN
În ciuda acestor previziuni, specialiştii Comisiei Europene afirmă, într-o analiză realizată în colaborare cu Expert Forum (EFOR) şi Societatea Academică din România (SAR) că, în condiţiile unei liberalizări rapide şi a unei organizări a pieţei unice a energiei electrice şi a gazelor naturale, preţurile pentru consumatorii finali nu ar exploda, ci chiar ar putea fi mai scăzute decât acum. În condiţiile dereglementării, în care pe piaţă ar pătrunde cantităţi mari de energie ieftină (incluzând aici şi energia obţinută din surse alternative – eoliană, solară sau geotermală) şi care va beneficia de condiţii similare cu energialivrată acum în sistem subvenţionat, companiile consumatoarear avea posibilitatea alegerii furnizorului şi implicit aaccesului la preţul cel mai scăzut. În plus, pentru a evita oexplozie a costurilor şi a păstra productivitatea crescută şiimplicit competitivitatea pe piaţă, companiile cu consumurimari, aşa cum sunt cele metalurgice sau chimice, care utilizeazăcantităţi uriaşe de gaze şi electrictate, vor trebui să îşireanalizeze activităţile şi să îşi îmbunătăţească eficienţaenergetică. Primul pas ar consta în realizarea unui audit energetic,care să stabiliească căile de eficientizare energetică,inclusiv a clădirilor, apoi de îmbunătăţire a tehnologiilor deproducţie şi apelul la noile tehnologii, care asigură un consummult mai redus de energie. Tendinţa Directivelor energeticeuropene pentru o piaţă unică funcţională de energie în totspaţiul UE este de a stabili clar condiţiile deregularizării, caresă permită companiilor accesul pe piaţă, dând consumatorilorposibilitatea de a-şi schimba furnizorul de gaze sau electricitate,de a separa monopolul de latura competitivă, de afurniza şi de a reglementa accesul la reţele, pentru o maimare concurenţă şi o favorizare a scăderii preţurilor.
SOLUŢII DE CÂ{TIG PENTRU COMPANII
Un efect ce se poate dovedi benefic asupra profiturilor companiilor, impus de existenţa acestei pieţe libere a energiei, este creşterea concurenţială în detrimentul vechii configuraţii a sectorului energetic. Numărul furnizorilor şi operatorilor cu cote de piaţă de peste 1% de pe piaţa de energie din România tinde să crească, gradul de concurenţă ridicat fiind cel ce va dicta activitatea acestora. Pentru o sporire a profiturilor se poate dovedi salutară şi mutarea „centrului de greutate“ din sfera preţului în cea a serviciilor oferite şi a optimizării activităţii. Rezultatul: preţul din ce în ce mai mic oferit de furnizori clienţilor lor de pe piaţa liberă, precum şi diversificarea serviciilor dedicate consumatorilor-companii, un efect care până acum aproape nu a existat. În acest moment GDF SUEZ Energy România oferă unele dintre cele mai complete oferte de eficientizare energetică pentru companii existente pe piaţă, modalităţi sigure pentru scăderea costurilor
Pentru cei mai mulţi manageri de companii, rentabilizarea energetică se reduce doar la a realize economii de combustibil şi de energie termică şi electrică. Aceste măsuri sunt importante, dar nici pe departe suficiente pentru a maximiza profiturile, crescând competivitatea afacerii pe piaţă. Economiile vor fi neimportante şi pe termen scurt, în raport cu proiectele de eficienţă energetică, o întreagă gamă de servicii energetice specifice, destinate rentabilizării reale şi unui control eficient al costurilor.
Costurile cu energia reprezintă o cotă important din costurile globale de producţie în majoritatea sectoarelor industriale, cu atât mai mult cu cât mare parte dintre tehnologiile şi echipamentele folosite la ora actual consumă mai multă energie decât este strict necesară procesului de fabricare respectiv. În acelaşi timp, există companii care trebuie să facă faţă unei concurenţe acerbe pe piaţă şi în consecinţă sunt forţate să opereze cu profituri foarte reduse. Proiectele de eficientizare energetică se pot dovedi soluţia salvatoare de creştere a profitului unui agent economic, iar experienţele companiilor din ţările dezvoltate au dovedit că, folosind un astfel de program, se ajunge la economii de energie de peste 30%, cu indicatori financiari acceptabili.
Proiecte integrate
Un astfel de proiect integrat, cum este cel pus la dispoziţie clienţilor business de GDF SUEZ Energy România, companie afiliată celui mai mare grup energetic la nivel mondial, Grupul GDF SUEZ, acoperă întreaga gamă de necesităţi şi poate garanta sporire netă a eficenţei energetice, iar principalele sale elemente sunt:
-auditul energetic;
– consultanţa de specialitate (recomandări şi planuri de acţiune, studii de fezabilitate);
-variantele de soluţii tehnice;
– facilitarea accesului la soluţiile de finanţare;
– execuţia şi managementul mentenanţei sistemelor.
Variantele tehnice se referă la instalarea unor sisteme de cogenerare a energiei (atât termică, cât şi electrică), la îmbunătăţirea proceselor tehnologice, la izolarea pereţilor acoperişurilor şi a podelelor, la recuperarea căldurii generate de unele procese tehnologice precum şi la soluţii de eliminare a timpilor morţi din funcţionarea utilajelor şi echipamentelor. Astfel de investiţii sunt apte să aducă reduceri de facturi chiar şi de 70%, iar companiile pot apela pentru finanţare la fonduri nerambursabile destinate atât studiilor iniţiale de eficienţă şi fezabilitate, cât şi realizării efective a proiectului propus. Construită în parteneriat cu Tractebel Engineering şi Cofely, firme din Grupul GDF SUEZ, oferta de eficienţă energetic adresată companiilor aduce o serie de beneficii certe prin analizarea modului de utilizare a energiei şi identificarea pierderilor, dar şi prin propuneri de soluţii tehnice şi de finanţare. Experienţa Grupului GDF SUEZ în managementul unor astfel de proiecte de eficientizare energetică arată că, pentru potenţialul de economisire, se poate sconta pe valori de economisire de 5-15% la consumatorii mari de energie, cei care de regulă au unele programe de management energetic şi de 10-30%, şi chiar mai mult, la consumatorii mici la care, de cele mai multe ori, managementul energetic nu reprezintă o preocupare curentă. Avantajele care se obţin sunt multiple: de la cele tehnice şi economice la cele sociale şi nu în ultimul rând la cele privind impactul asupra mediului. De asemenea, un avantaj demn de luat în calcul îl reprezintă şi asigurarea, în mod gratuit, de consultanţă tehnică prin Tractebel Engineering, iar faţă de alte tipuri de finanţare se poate miza, în funcţie de amploarea proiectului, pe rapiditatea obţinerii de fonduri europene parţial nerambursabile şi pe un ecart mai larg al posibilităţilor de folosirea a sumelor respective.
Etapele eficientizării energetice
Există o serie de metode de îmbunătăţire a eficienţei energetice a proceselor industriale, iar un rol primordial este jucat de bilanţurile energetice. Bilanţul energetic reprezintă procedura de colectare şi analiză a datelor referitoare la consumul de energie în scopul stabilirii cât mai precise a structurii sale pentru o unitate industrială, instalaţie sau echipament şi de identificare a posibilităţilor de economisire a energiei. Primul pas constă în analiza structurii consumului de resurse energetice, când se stabileşte nivelul indicatorilor de eficienţă energetică, urmată de elaborarea de documen taţii specifice pe tipuri de consumatori şi de analize energo- tehnologice a soluţiilor performante care sunt recomandabile pentru implementare. Ulterior, se ajunge la etapa de proiect, care cuprinde indicaţiile de cuantificare a costurilor, soluţiile tehnice aplicabile precum şi modul de calcul al efectelor scontate şi al eforturilor de investiţii ierarhizate din punct de vedere financiar. Aceasta este şi cea mai sensibilă fază dintr-un demers de eficientizare energetică. Soluţia profesională este realizarea unui proiect complet, de multe ori inovativ, adaptat unor modalităţi tehnice de top, care să se potrivească cel mai bine profilului companiei beneficiare şi care să fie ulterior pus în practică la un înalt nivel de execuţie. Rezultă un potenţial ridicat de reducere a costurilor proprii cu energia şi a impactului asupra mediului, prin identificarea şi corectarea ineficienţelor din procesele tehnice.
Soluţii integrate de top
Etapele principale de realizare a unui asemenea tip de proiect combinat, precum cel propus de GDF SUEZ Energy România, Cofely şi Tractebel Engineering, sunt:
– Evaluarea prin audit energetic, adică o investigaţie completă a modului de consum al energiei, care să permit companiei să studieze fiecare componentă a proceselor industriale, stabilind o imagine generală a consumului energetic, să identifice elementele de ameliorat şi să facă o estimare a economiilor posibile, precum şi să propună soluţiile prioritare şi să facă o evaluare a investiţiilor necesare. Auditul energetic poate fi aplicat clădirilor, instalaţiilor termice şi celor electrice sau poate fi unul complex;
-Realizarea studiilor de fezabilitate, cărora li se adaugă proiectele de investiţii (proiectare, achiziţie echipamente şi instalaţii, implementare soluţii, management şi asistenţă tehnică, precum şi un plan de dezvoltare durabilă), alături de consultanţa oferită continuu în vederea aplicării pentru obţinerea finanţării;
-Oferta de soluţii, care cuprinde consultanţa tehnică pentru înlocuirea echipamentelor vechi (compresoare, cazane, maşini, sisteme de răcire etc.), folosirea de noi tehnologii, alături de soluţii specifice pentru recuperarea căldurii, izolarea clădirilor, producerea combinată de energie termică şi electricitate, automatizarea proceselor, modernizarea liniilor de producţie şi alegerea sistemelor de iluminat;
– Realizarea efectivă, partea care asigură punerea în practică a soluţiilor de eficienţă energetic şi care poate acoperi toată gama existent la ora actuală: de la cogenerare (producerea combinată de energie electrică şi termică) la includerea de surse de energie regenerabilă, la recuperarea energiei din procese sau de la implementarea de sisteme de automatizare şi dispozitive de înaltă eficienţă, pentru reducerea consumurilor, la recuperarea şi valorificarea energetică a deşeurilor.
Printre soluţiile accesibile se numără: înlocuirea vechilor boilere cu sisteme complexe de încălzire, integrarea de sisteme de aer condiţionat şi ventilare şi de sistemede răcire comandate la distanţă, asigurarea,operarea şi monitorizarea de sprinklere şisisteme de protecţie la incendiu. Ca noutate deultimă oră, proiectele pot include proiectarea şirealizarea la costuri minime de reţele de distribuţie eficiente energetic, pentru fluide cum arfi: centrale electrice cu ciclu combinat sau pebiomasă, reţele de încălzire şi răcire, puncte termicecu pompe comandare prin variatoare defrecvenţă ori centrale termice;
Operarea şi administarea sistemelor, o etapă de management profesional, post-implementare, orientată spre costurile şi eficienţa proceselor operaţionale şi care asigură servicii dedicate ce acoperă principalele probleme legate de instalaţiile tehnice ale clădirilor. Etapa cuprinde operaţiuni de reducere a consumurilor de energie şi utilităţi, creşterea performanţelor tehnice şi a duratei de viaţă a echipamentelor prin mentenanţă şi inspecţii, reparaţii, modernizare, monitorizare la distanţă prin dispecer, contractare energie şi instalare precum şi prin optimizarea consumurilor de energie şi maximizarea fiabilităţii în funcţionare.
Efecte pe termen lung
Un astfel de sistem de eficientizare energetic integrat este realizat modular şi poate fi aplicat cu uşurinţă în instalaţii de orice dimensiune, iar economiile obţinute prin operaţiile de mentenanţă asigură perioade scurte de amortizare a investiţiilor. În plus, soluţiile integrate au efecte de lungă durată şi pot asigura com paniilor atingerea obiectivelor lor de competitivitate, durabilitate şi siguranţă. Se pot enumera:
Efecte tehnico-economice
– Cresc proporţional posibilităţile de dezvoltare viitoare în condiţii de eficienţă energetică îmbunătăţită;
– Se diminuează costurile pentru resurse energetice din import;
– Scad costurile pentru energie şi implicit costurile totale, crescând capacitatea companiilor de a rămâne pe piaţă în condiţiile unei concurenţe din ce în ce mai agresive.
Efecte sociale:
– Creşte nivelul de trai al angajaţilor, prin îmbunătăţirea condiţiilor de confort şi sănătate atât la locul de muncă, precum şi ca urmare a micşorării impactului asupra mediului;
– Se generază o diversificare şi o reducere a preţurilor şi a tarifelor pentru bunurile şi serviciile oferite pe piaţă, ca urmare a efectelor concurenţei între producători.
Efecte asupra mediului:
– Creşterea eficienţei energetice implică o reducere a emisiilor de noxe în procesele industriale de aplicare, dar şi la nivelul producătorului de energie finală, prin diminuarea consumurilor specifice de energie pe produs
Cel mai recent clasament Vigeo prezintă GDF SUEZ drept lider în sectorul resurselor umane şi situează compania printre cele cinci cele mai performante companii în zona responsabilităţii sociale. Această evaluare se bazează pe şase mari categorii: mediu, resurse umane, drepturile omului, dezvoltare comunitară, guvernare şi comportament în afaceri. Compania GDF SUEZ a fost evaluată pe baza a patru criterii: promovarea unor relaţii sociale de calitate, gestionarea responsabilă a reorganizării companiei, managementul carierei şi dezvoltarea de locuri de muncă, alături de îmbunătăţirea condiţiilor de sănătate şi siguranţă. Factorii care au cântărit cel cel mai mult sunt: politica legată de mobilitatea locurilor de muncă şi crearea de reţele de resurse umane în Europa, cu focus pe optimizarea managementului. Vigeo este o agenţie de rating nefinanciară, care evaluează nivelul de responsabilitate socială a companiilor. Vigeo gestionează, de asemenea, indicele ASPI, compus din 120 de companii din zona euro.
Jean-François Cirelli, vicepreşedinte şi preşedinte GDF SUEZ, şi Bencsik Janos, secretar de stat pentru climă şi energie din cadrul Ministerului Dezvoltării Naţionale din Ungaria, au inaugurat cea mai mare centrală de gaz din Dunamenti, în Százhalombatta. Investiţia de 200 milioane de euro va creşte capacitatea centralei de la Dunamenti la 1930 MW1, ceea ce înseamnă aproape 20% din capacitatea totală a ţării, va îmbunătăţi siguranţa aprovizionării cu energie a Ungariei, în condiţiile unei nevoi tot mai mari de energie electrică. Proiectul, lansat în 2009, face parte din strategia campaniei de modernizare globală a centralei Dunamenti. Noua centrală este alimentată cu un gaz de înaltă eficienţă şi turbină dublă de combustibil, cazan nou, care creşte eficienţa centralei de la nivelul actual, de 36%, la mai mult de 57%. „„Această nouă capacitate de 405 MW reprezintă o investiţie unică în Ungaria şi va contribui la securitatea aprovizionării cu energie în această ţară, fiind în acelaşi timp mai ecologică şi mai eficientă“, a declarat Jean- François Cirelli, vicepreşedinte şi preşedinte al GDF SUEZ.
GDF SUEZ a încheiat acordul cu consorţiul format din CNP Assurances, CDC Infrastructure şi Caisse des Dépôts, care deţin momentan o participaţie de 25% în GRTgaz. Acest acord, anunţat la 14 aprilie, e rezultatul obiectivului GDF SUEZ de a dezvolta pe termen lung un parteneriat de transport al gazelor naturale, care să fie operaţional în Franţa şi în Europa. Acceptarea unui partener public în GRTgaz este, în întregime, în concordanţă cu cea de-a treia directivă europeană, în condiţiile în care GRTgaz rămâne centrul strategiei de gaze naturale a Grupului GDF SUEZ şi îşi consolidează poziţia de lider în Europa. În cadrul acestui parteneriat, GRTgaz îşi va extinde activităţile dincolo de Franţa, prin achiziţionarea de participaţii GDF SUEZ la operatorii de transport din Germania (GRTgaz Deutschl and GmbH şi MEGAL GmbH) şi din Austria (BOG GmbH).
GDF SUEZ a semnat un acord cu consorţiul format din fondul de investiţii pentru infrastructuri F2i şi AXA Private Equity, pentru distribuirea de gaz G6. Preţul tranzacţiei impune o distribuţie de 772 milioane de euro, care înseamnă o creştere a bazei cu 103% faţă de 2010. Închiderea operaţiunii se va definitiva în trimestrul IV al anului 2011. Această tranzacţie face parte din programul grupului de optimizare a activelor, de 10 miliarde de euro până în 2013, anunţată la prezentarea rezultatelor anuale pe 2010. Procesul de vânzare a demarat la începutul acestui an şi a stârnit un puternic interes din partea jucătorilor italieni şi internaţionali. După achiziţia International Power, GDF SUEZ a devenit cel mai mare producător de energie eoliană în Italia.
